Keir Starmer preferă să vadă paharul pe jumătate plin decât pe jumătate gol în fața războiului comercial declanșat de Donald Trump, care a afectat și Regatul Unit. Spre deosebire de UE, care de miercuri — dacă președintele republican nu produce o altă întorsătură de situație — va vedea tarifele vamale la exporturile sale către Statele Unite majorate la 20%, produsele britanice vor fi taxate doar cu 10%.

Prim-ministrul britanic și-a exprimat vineri, prin intermediul unuia dintre purtătorii săi de cuvânt, intenția de a deschide în cursul weekendului un dialog cu alți lideri internaționali «privind peisajul economic global» deschis de ofensiva lui Trump. Downing Street optează pentru menținerea calmului, temperarea oricărui răspuns către Washington și urmărirea unei negocieri.

Un bonus al Brexitului sau un dividend al Brexitului, așa cum l-au numit unii eurosceptici conservatori și presa britanică? «Un tarif de 10% este o veste proastă, dar mai bună decât 20% impus membrilor Uniunii Europene», s-a grăbit să proclame politicianul populist Nigel Farage, unul dintre principalii promotori ai divorțului de clubul comunitar.

Este indiscutabil faptul că simpla ieșire din UE a scutit Regatul Unit de un tarif de 20% pe care toți partenerii îl vor suferi în mod omogen, indiferent de balanțele lor comerciale respective cu Washington.

Dar nu pare să fie aceasta rațiunea ultimă pentru reducerea obținută de Londra. Nici «relația specială» pe care Starmer a încercat să o cultive cu Trump în ultimele luni, deși guvernul său sugerează discret că cordialitatea dintre cei doi lideri ar fi putut contribui la o ‘pedeapsă’ mai blândă.

Adevărul este că administrația Trump s-a limitat să aplice Regatului Unit aceeași regulă ca și celorlalte țări, derivată din balanța comercială pe care o are cu fiecare dintre ele. Londra, spre deosebire de UE în ansamblu, are un deficit comercial față de Washington. Cumpără mai mult decât vinde. De aceea primește tariful minim de 10% pe care Casa Albă a dorit să îl impună tuturor importurilor sale.

Și Statele Unite dețin, de asemenea, o porțiune considerabilă din economia britanică, astfel încât decizia sa de a fi mai blândă cu insula are mult mai mult de-a face cu strategia de a nu-și provoca daune proprii decât cu un tratament special acordat unui aliat. Două milioane de britanici lucrează pentru companii americane care în 2020 (ultimul an în care s-a înregistrat data), au returnat sub formă de impozite către trezoreria americană aproximativ 700 de miliarde de dolari (aproape 637 de miliarde de €).

«Nimeni nu câștigă într-un război comercial. Nu este în interesul nostru național. Și ne bucurăm de o relație comercială echitabilă și echilibrată cu Statele Unite. Vom continua să negociem cu ei un acord de prosperitate economică care să întărească și mai mult această relație. Vom lupta pentru cel mai bun acord posibil pentru Regatul Unit», promitea Starmer, joi dimineața devreme, unui grup de oameni de afaceri britanici. Îi convocase la Downing Street pentru a le exprima — lor și restului cetățenilor — prima sa reacție la noile tarife anunțate de Trump miercuri.

Prim-ministrul s-a întors de la Washington, după vizita sa oficială de la sfârșitul lunii februarie, cu un optimism pe care unii dintre criticii săi l-au considerat excesiv. Obținuse de la Trump promisiunea unui acord comercial între cele două țări, un premiu pe care l-au urmărit inutil toți promotorii Brexitului, cum ar fi fostul prim-ministru, Boris Johnson, care visau ca piața americană să compenseze prejudiciul economic cauzat de părăsirea UE.

De la acea călătorie în capitala americană, negociatorii ambelor guverne lucrează la un pact despre care se cunosc puține detalii, dincolo de dorința guvernului Starmer de a construi o alianță tehnologică, în special în progresele în domeniul Inteligenței Artificiale, cu prima putere a lumii.

Cu speranța acestui tratat comercial, prim-ministrul a încercat să-și mențină calmul și să nu speculeze asupra posibilelor răspunsuri reciproce la amenințările cu noi tarife proclamate de Trump.

Până când, miercuri, guvernul britanic a început să înțeleagă că nu va ieși nevătămat dintr-un cutremur geopolitic care ar ajunge să afecteze toate țările. Principalul export al Regatului Unit către Statele Unite îl reprezintă automobilele, pentru care administrația americană a impus o creștere generalizată de 25%. La fel se întâmplă și cu tariful de 25% impus oțelului. După UE, Statele Unite sunt principala destinație a oțelului britanic.

Un răspuns temperat

În politică, dacă vrei să anulezi o problemă, creezi o comisie. Dacă vrei să o amâni, deschizi o perioadă de consultări. Guvernul Starmer știe că trebuie să pregătească un posibil răspuns la tarifele lui Trump, așa cum pregătesc UE, China sau Canada. Dar încă își pune speranțele într-o negociere bilaterală cu Washington care să evite pedeapsa comercială.

Ministrul britanic al Comerțului și Afacerilor, Jonathan Reynolds, confirma joi în Camera Comunelor strategia de a câștiga timp: «Am lansat astăzi o solicitare [către companii] pentru a ne informa despre implicațiile pe care le-ar putea avea pentru ele o acțiune de răspuns», explica el. «Vom asculta opiniile timp de patru săptămâni, până în mai 2025, despre lista de produse care ar putea fi incluse într-un răspuns tarifar britanic», adăuga el.

Războiul comercial lansat de Trump are loc la doar o săptămână după ce guvernul Starmer a anunțat noi reduceri ale cheltuielilor sociale pentru a-și echilibra conturile. Dacă impactul noilor tarife nu este frânat, a calculat deja Institutul Național de Studii Economice și Sociale, economia britanică ar putea vedea o reducere a creșterii sale cu 1% și ar pune Downing Street între ciocan și nicovală, la doar un an de când Partidul Laburist se află la conducerea țării.

Irlanda și Irlanda de Nord

Insula Irlanda privește cu o îngrijorare sporită războiul comercial declanșat de Trump. Dacă republica, membră a UE, se teme că tensiunea tarifară va provoca fuga marilor companii tehnologice americane, care au fost motorul economic al țării timp de peste două decenii, în Irlanda de Nord se răspândește teama printre companii, care din nou se vor găsi pe un teren neutru.

Posibilul răspuns al UE către Statele Unite, sub formă de tarife, va fi probabil de un grad superior celui pe care l-ar putea decide Regatul Unit. Victima acestei noi divergențe, așa cum a fost de când Brexitul este o realitate, va fi teritoriul britanic nord-irlandez.

De la semnarea Protocolului privind Irlanda — care a încercat să adapteze acest teritoriu la noua realitate din afara UE — și a Acordului Cadru de la Windsor (care a corectat problemele derivate din protocol), teritoriul nord-irlandez este considerat parte a pieței interne a Uniunii Europene. Ar trebui să impună produselor americane aceleași tarife ca și restul țărilor comunitare. «Dacă Regatul Unit decide să nu aplice reciprocitatea, sau nu o face în aceeași măsură ca UE, ne va plasa într-un dezavantaj clar», a avertizat Stephen Kelly, directorul organizației producătorilor nord-irlandezi Manufacturing NI. «Companiile din Belfast [Irlanda de Nord] care cumpără produse americane vor plăti mai mult decât cele din Bolton [Anglia]», a subliniat el.