Una din trei lesbiene a suferit hărțuire și una din 10 o agresiune fizică sau sexuală

Acestea sunt concluziile investigației Starea LGTBI+ 2024, elaborată de Federația Statală LGTBI+ (Felgtbi+) cu date de la agenția 40dB. «Situația este devastatoare. Pentru mișcarea LGTBI+, în special pentru femeile care sunt lesbiene», rezumă avocata Eva Pérez Nanclares. Răspunde pentru Джерело новини din Roma, unde se desfășoară a patra conferință internațională a EuroCentralAsian Lesbian* Comunity (EL*C), care reunește 700 de lesbiene activiste din 55 de țări. Ea este una dintre organizatoare: «Am ales capitala Italiei în solidaritate cu colegele noastre, ale căror drepturi sunt puse la îndoială de Guvernul Giorgiei Meloni, care, de exemplu, face apel la tribunale pentru a elimina înregistrarea civilă a copiilor cuplurilor homosexuale, în special a lesbienelor», explică ea. Menționează Georgia și legile sale împotriva persoanelor LGTBI+, folosind ca scuză «valorile familiale și protecția minorilor»; Ungaria și «lgbtifobia de Stat»; Regatul Unit și «teribila sentință care exclude femeile trans». Un panorama global sumbru. «Noi aici [la conferința lesbică] ne adunăm și prindem avânt», precizează: «Mișcarea, rețeaua, este internațională, în toate profesiile și sectoarele. Lucrăm foarte mult». Sâmbătă, 26 aprilie, ziua internațională a vizibilității lesbiene, au convocat primul «marș al lesbienelor» (Dyke march) din istoria Italiei. Coincide cu funeraliile lui Francisc I. Ele au reușit să mențină marșul.

Pe lângă hărțuirea și violența fizică și sexuală, femeile lesbiene se confruntă cu «discriminare la locul de muncă, hipersexualizare și stigmatizare în domenii precum cultura, politica, sănătatea, sportul sau educația», subliniază coordonatoarea Grupului de politici lesbiene din Felgtbi+, Inés B. García. «Deși în Spania există cadre legale, egalitatea reală încă nu se concretizează», adaugă ea. Federația solicită politici publice solide, dar și «repere vizibile, reprezentări demne și diverse în toate spațiile». Nerea Pérez de las Heras este unul dintre ele. Această jurnalistă nu crede că există puține repere lesbiene: «Există foarte multe în toate domeniile, altceva este că mass-media vrea să le facă vizibile, deoarece nu doresc profiluri prea critice sau prea incomode». Coprezentatoarea podcasturilor Saldremos mejores (Podimum Podcast) și Lo normal (Ser Podcasts) ―și în curând începe Está el horno para bollos (în Gen Playz)―, critică faptul că sistemul caută «o lesbiană aspirațională, pop, fără multă pană, albă și, dacă este posibil, cu mulți urmăritori pe rețelele de socializare». «Uneori sunt solicitată pentru spații foarte vizibile și răspund: sunați-le pe cele care au militat 20 de ani, pe academicienii care au lucruri interesante de spus: Esther (Mayoko) Ortega, Basha Changue, butch [care încalcă așteptările de gen heteronormative] care organizează mobilizări pentru Palestina. Nu sunt activistă, trebuie să nu mai ieftinim acest cuvânt», continuă ea.

Apel la mobilizare

«Suntem într-un moment de apel către colectiv în care trebuie să ne unim și să ne revendicăm. Și trebuie să o facem toți, toate, toți împreună», apără avocata Pérez Nanclares. Subliniază că «în cadrul mișcării, femeile sunt și ele sătule de marginalizarea din partea unor bărbați gay» pentru a avertiza apoi asupra unei anumite ancorări sociale: «Când trăiești într-o situație privilegiată [cum ar fi cea a Spaniei], se produce un efect de bulă. Sunt în joc multe lucruri». Pentru jurnalista și activista Marta G. Franco, există mișcări minoritare extremiste care pledează pentru «o întoarcere la modelele normative, care urmăresc să lege din nou femeile de reguli stricte». Ea descrie că lesbienele oferă «un reper al femeii independente, libere și luptătoare care este foarte interesant pentru societate», motiv pentru care sunt mai mult pedepsite: «Punem la îndoială normativitatea heterosexuală». Deși crede că în Spania situația generală pentru lesbiene este «mult mai bună decât acum câțiva ani», autoarea eseului Las redes son nuestras. O istorie populară a internetului și o hartă pentru a-l reîntoarce (Consonni) subliniază, de asemenea, creșterea unei uri digitale furibunde. «O minoritate de extremă dreaptă foarte organizată încearcă să genereze această atmosferă de furie prin replicarea mesajelor», rezumă ea. Elizabeth Duval, filosof, scriitoare, activistă și fost purtător de cuvânt pentru feminism al Sumar și responsabilă cu comunicarea, a primit multă violență pe rețelele sociale. De asemenea, partenera ei, «cu cuvinte pe care nu ar fi îndrăznit niciodată să le folosească dacă partenerul meu ar fi fost un bărbat». «Este din cauza amestecului de a fi tânără, femeie, lesbiană, trans…», subliniază Duval. Ceea ce se numește intersecționalitate. Vulnerabilitatea și discriminarea femeilor lesbiene cresc în cazul în care cu această realitate se intersectează altele precum a fi rasializate, migrante, a trăi cu un handicap, a locui într-un mediu rural, a fi mai în vârstă sau tinere. Astfel, 35% dintre lesbienele din Generația Z au suferit bullying în timpul unei etape școlare, potrivit studiului Felgtbi+.

Duval subliniază că, «la nivel global, una dintre principalele bariere de reținere ale extremei drepte a fost votul femeilor». Deși cere mai multe lesbiene în funcții de conducere, nu crede că acestea lipsesc din politică: «Lipsă de vizibilitate», insistă ea, «există încă un gând că revendicarea deschisă va penaliza figura publică», spune ea. Puțin peste jumătate dintre femeile lesbiene și bisexuale (55,8%) sunt vizibile în mediul lor de lucru, arată studiul Femeile lesbiene și bisexuale în Spania, publicat vineri de Ministerul Egalității, prin intermediul Institutului Femeilor. Raportul constată că 81,9% dintre respondenți au suferit cândva violență din cauza orientării lor sexuale. «Drepturile noastre nu se dezbat, ci se garantează. În prezent, suntem obligate să continuăm să le apărăm în fața amenințării mișcărilor ultra care devin din ce în ce mai puternice la nivel internațional», spune coordonatorul politicilor lesbiene din Felgtbi+: «Nu acceptăm regrese».

Telefonul 028 deservește victimele lgtbifobiei 24 de ore pe zi, în fiecare zi a anului. Cunoscut și sub numele de telefonul Curcubeu, este un serviciu de informare și îngrijire a victimelor crimelor motivate de ură și discriminare anonim, gratuit, confidențial și accesibil. În plus, puteți contacta prin e-mail () sau vă puteți conecta printr-un chat online.