Când realitatea se agită

Când realitatea se agită, în mijlocul nemulțumirii, apare și posibilitatea de a înțelege ceea ce este în joc sub tensiunile superficiale. Să îndepărtăm coaja și să intrăm în miez, ne-a sfătuit Gonzalo de Berceo. De când cultura a ieșit din mănăstiri și a trecut în orașe, Universitatea a reprezentat un domeniu de independență culturală, deși a trebuit întotdeauna să se supună fluctuațiilor realității politice. În prezent, fluctuațiile sunt multe.

Învățământul public este una dintre rădăcinile cele mai profunde ale democrației sociale, un spațiu care cultivă egalitatea cunoașterii și posibilitățile de viitor. De aceea este pedepsit de democrația neoliberală, mai partizană a elitelor și a privilegiilor. Favorizarea învățământului privat față de cel public, privatizarea cunoașterii, este una dintre trăsăturile distinctive ale comunităților guvernate de un neoliberalism care înțelege libertatea ca legea celui mai puternic. Timpurile se accelerează.

Neoliberalismul democratic acționa cu încetineală, lăsa cultura să se întoarcă în noile sale mănăstiri ale cunoașterii, multinaționalele și birourile de elită. Lăsa catedrele să se supună treptat lumii afacerilor. Studiile umaniste au început să devină de prisos, deoarece conștiința critică nu a fost niciodată un aliat bun al privilegiilor. Dar lucrurile se accelerează când neoliberalismul duce la o dictatură nerușinată a miliardarilor. Puterea dictaturilor anulează libertatea, persecută disidența.

Dictaturile tradiționale umplu închisorile cu persecutați și granițele cu exilați. Noua dictatură a miliardarilor a început cu reducerile, împiedicarea subvențiilor și confruntările cu cei care îndrăznesc să gândească. Noile elite din SUA petrec mult timp gândindu-se cum să facă astfel încât oamenii să nu aibă timp să gândească.