«Gângăniile au trecut iarna. Acum începe curățenia de primăvară. Vom pune capăt mașinăriei financiare care cumpără cu dolari corupți politicieni, judecători, jurnaliști, ONG-uri false și activiști politici în țara noastră. Vom elimina această armată de umbre.»

(Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei. Discurs de la sărbătoarea națională, 15 martie 2025).

Viktor Orbán mai are doar un an pentru a scăpa de aceste «gângănii», o modalitate neelegantă de a-și defini oponenții și Uniunea Europeană, acuzată că este «Imperiul Liberal». Vor fi alegeri generale într-un an exact, aprilie 2026, și nu este sigur că va câștiga la scor ca întotdeauna. Merge până la capăt apărând «democrația sa iliberală». Și, desigur, va continua cu provocările și atacurile sale la valorile democratice ale Uniunii Europene. Bruxelles-ul este un dușman; Rusia, o țară prietenă de care depinde energetic, iar Washington, noul Naș.

În linia sa de a demonta statul de drept, continuă să își îndeplinească obiectivele: tocmai a schimbat Constituția Ungariei. Există doar două sexe în Ungaria: bărbat și femeie. Pentru «protecția copilăriei», drepturile copiilor sunt mai presus de toate celelalte, «cu excepția dreptului la viață». Marșurile Pride sunt interzise, așadar. Ungaria a părăsit Curtea Penală Internațională, coincizând cu vizita la Budapesta a lui Benjamin Netanyahu, urmărit de aceeași curte pentru crimele din Gaza. În plus, continuă să blocheze în summiturile europene orice condamnare a Rusiei. Cu puțin timp înainte de Paște, miniștrii Justiției și de Interne maghiari au refuzat să primească o delegație a Parlamentului European, care s-a arătat alarmată de amenințările statului la adresa judecătorilor, jurnaliștilor critici și oponenților.

Partidul lui Orbán, Fidesz, a fost expulzat din Partidul Popular European în 2021. Președintele său, Manfred Weber, declara pe 6 martie: «ne-am săturat de Orbán», după ce acesta a refuzat să semneze o declarație de sprijin pentru Ucraina. Mă întreb de ce Bruxelles-ul nu acționează cu mai multă fermitate împotriva acestui partener care a depășit deja prea multe linii roșii. Expulzarea unei țări membre din Uniune este imposibilă, dar excluderea sa de la anumite voturi destinate protejării securității întregului club este posibilă: adică cele referitoare la politica externă și apărare. Articolul 7 din Tratatul Uniunii permite acest lucru, după cum a amintit șeful diplomației estoniene, Margus Tsahkna. Este clar că Slovacia ar sprijini Ungaria și că pentru a lua această decizie ar fi nevoie de unanimitate, dar Bratislava ar putea fi, de asemenea, afectată de aceeași excludere dacă ar exista o voință politică reală.

Ceea ce este în joc este credibilitatea unei Uniuni Europene care atacă și cenzurează autocrații străini, dar permite ca în sânul său să acționeze fără restricții parteneri neascultători și la fel de autoritari, care se simt în siguranță și încurajați sub aripa protectoare a Casei Albe. Se va tolera o dublă doctrină în materie de respectare a drepturilor omului între cele Douăzeci și șapte? Că se reduce libertatea presei, protecția minorităților, independența judecătorilor și a tribunalelor la un minim? Că nu se admite nici măcar un singur imigrant în cadrul cotelor de repartizare stabilite de Bruxelles? Sancțiunile economice deja adoptate de UE pentru suspiciunile de corupție și pentru conduite antidemocratice nu par să fi avut efectul politic dorit, deși afectează economia, deoarece 20.000 de milioane de euro înghețați reprezintă o cifră respectabilă, echivalentă cu aproape 11% din PIB-ul maghiar.

De ani de zile, conservatorii europeni, cu Angela Merkel și Manfred Weber în frunte, au ignorat «șotii» lui Viktor Orbán, deoarece aveau nevoie de locurile sale în Parlamentul European pentru a-și menține puterea în fața blocului de stânga. Nu mai este cazul. Forțele de dreapta domină instituțiile comunitare, inclusiv în Parlamentul European, care a calificat Ungaria drept «o autocrație electorală». PPE a deschis ușile celor șapte europarlamentari ai Tisza (Respect și Libertate), un partid nou-nouț care a obținut 29,7% din voturi la ultimele alegeri europene, față de 44% pentru Orbán.

Péter Magyar, liderul Tisza, 44 de ani, a fost aproape un necunoscut până de curând. A fost membru al partidului lui Orbán și datorită acestui fapt a lucrat în companii publice. A fost căsătorit cu fosta ministră a Justiției, demisă de Orbán pentru că a semnat iertarea unui pedofil. De atunci, se prezintă drept alternativa la fostul său lider, la fel de conservator, dar pro-european și dispus să pună capăt corupției și derivei autoritare. Nu are experiență politică, dar stăpânește rețelele sociale. Poate fi un salvator sau un farsor, dar a reușit să mobilizeze mii de cetățeni care doresc schimbări și libertăți democratice. Poate fi o alternativă, dar și o dezamăgire dacă singurul său obiectiv este să-l trimită pe Orbán în șomaj. Europa nu ar trebui să mai accepte afronturile guvernului ungar. Credibilitatea și prestigiul său sunt în joc.

Aurora Mínguez este jurnalistă și analistă de afaceri europene. A fost corespondentă RTVE la Berlin timp de 17 ani.