În câteva cuvinte
Propunerea legislativă de acordare a cetățeniei spaniole saharawilor născuți sub administrație colonială reînvie speranța pentru mulți dintre aceștia. Deși există obstacole legate de documentele emise de Frontul Polisario, inițiativa reprezintă o oportunitate de a repara o nedreptate istorică și de a consolida legăturile culturale dintre Spania și Sahara Occidentală. Impactul acestei legi ar putea fi semnificativ, oferind acces la educație, oportunități de muncă și reîntregirea familiilor.
Sidi Brahim Abilil: O viață în căutarea cetățeniei spaniole
Sidi Brahim Abilil, un saharawi, a fost arestat în El Aaiún la vârsta de 18 ani, fiind acuzat de apartenență la Frontul Polisario. A trecut prin mai multe închisori și a ajuns în temnițele secrete ale unui lagăr de concentrare din sudul Marocului. Eliberat după mai bine de un deceniu de captivitate, timp în care familia sa îl credea dispărut, s-a exilat în Algeria și a încercat să se alăture separatiștilor din taberele de la Tindouf. În loc să fie înrolat, a fost considerat spion al Rabatului și aruncat din nou după gratii. A reușit să fugă în Mauritania doi ani mai târziu pentru a cere azil la ambasada Spaniei, dar cererea sa a rămas fără răspuns. Abilil s-a născut în 1962 în capitala de atunci a provinciei numărul 53, tatăl său avea un act de identitate cu care vota la referendumurile din timpul dictaturii, iar el era înscris la școala primară La Paz din El Aaiún, unde Ministerul Educației încă mai predă cursuri.
"Desigur că vreau să fiu din nou spaniol. Cu mare plăcere. Au trecut deja 30 de ani și încă aștept un răspuns la cererea mea", afirmă el, acum aproape de pensionare ca ghid turistic, în timp ce servește cele trei etape succesive ale ritualului saharawi al ceaiului – amar ca viața, dulce ca dragostea și blând ca moartea – în vechiul magazin al tatălui său din Zoco Nuevo. Păstrează magazinul ca pe un sanctuar al anilor '70, cu blugi evazați marca Lois și cămăși din tergal cu guler larg. Când s-a întors în El Aaiún din tabere, autoritățile marocane l-au primit cu o funcție de funcționar public pe viață în Ministerul Turismului.
Zeci de mii de saharawi autohtoni, până la peste 200.000 conform estimărilor șefilor tribali (chiujs), se întreabă dacă a treia oară va fi cu noroc. La fel ca Abilil, ei nu au putut să-și păstreze cetățenia spaniolă când armata a părăsit teritoriul în mâinile Marocului în 1976, iar guvernul a acordat doar un an pentru a-și exercita dreptul. Sau cei care în 2023 așteptau cu nerăbdare aprobarea propunerii legislative promovate de Unidas Podemos pentru a li se acorda pașaportul prin scrisoare de naturalizare, înainte ca alegerile anticipate să zădărnicească inițiativa. Congresul, acum la inițiativa Sumar, a reactivat pe 25 februarie o propunere similară, căreia, ca și în legislatura precedentă, i-au întors spatele doar deputații socialiști.
"Nu înțeleg poziția PSOE. Trebuie să separăm problemele politice actuale de trecutul istoric", spune Gajmula Ebbi, în vârstă de 63 de ani, licențiată în Filologie Hispanică și care a dobândit cetățenia prin rezidență în Málaga. "Și eu m-am născut în El Aaiún sub steagul spaniol, am studiat în sălile de clasă de la La Paz, am plecat în taberele Frontului Polisario, am lucrat în Spania și m-am întors în Sahara pentru a fi deputată în Parlamentul marocan din partea Partidului Progresului și Socialismului. Și nu regret nimic", explică ea la sediul asociației Generațiile de La Paz, a foștilor elevi ai școlii spaniole. "Legătura noastră cu Spania este un lucru foarte frumos care nu poate fi ascuns", asigură ea. "Am fost emoționată să urmăresc la televizor intervenția deputatei de origine saharawi Tesh Sidi, când a apărat legea în numele Sumar, relatând calvarul său de 20 de ani pentru a obține cetățenia".
Sidi Brahim Abilil păstrează documente de identitate, școlare, administrative și economice, ca dovadă a prezenței sale în Sahara când flutura steagul roșu și galben. Aceste documente deschid calea pentru acordarea pașaportului saharawilor autohtoni și descendenților lor direcți. Majoritatea saharawilor, precum ghidul turistic, s-au lovit în trecut de ziduri în administrație și tribunale, unde aspirațiile lor au fost respinse. Dosarele sale conțin acum o memorie vie a legăturii cu Spania: certificatul de naștere, actul de identitate al tatălui, înscrierea în recensământul Misiunii Națiunilor Unite pentru Referendumul din Sahara Occidentală (Minurso).
"Nu pot fi acceptate documentele de la Tindouf. Nu au legitimitate", afirmă Baira Abdelatif, șef al tribului saharawi Ulad Busbaa. Printre probele prevăzute în propunerea legislativă a Sumar, "certificatul de naștere eliberat de autoritățile saharawi din taberele de refugiați de la Tindouf și legalizat de Reprezentanța Frontului Polisario în Spania" este prezentat ca principalul obstacol în procesul parlamentar, deoarece implică o recunoaștere a administrației separatiștilor din Algeria. Acest tip de document, totuși, a fost deja acceptat în Spania pentru a dovedi originea saharawilor apatrizi.
Baira Abdelatif consideră că doar chiujs de la Tindouf ar putea garanta legătura cu Spania a unui saharawi în exilul algerian, datorită cunoașterii triburilor. Propunerea admisă acum în Congres, totuși, nu menționează notabilii saharawi.
Asociația Colectivul Saharawilor Născuți sub Steag și Administrație Spaniolă are peste 4.000 de cereri și aproximativ o sută de membri au făcut deja demersuri în instanță pentru "restituirea cetățeniei", potrivit președintelui său, Bucharaya Bahi. "De când Tribunalul Suprem a interzis în 2020 invocarea apartenenței la provincia 53 pentru a recupera cetățenia, drepturile noastre au fost blocate în fața justiției spaniole", susține președintele asociației.
Amintirea Spaniei a rămas mereu vie la El Aaiún în școala La Paz, care nu și-a închis niciodată porțile după retragerea definitivă a trupelor în februarie 1976. Actuala directoare, María José Navarro, este mulțumită de extinderea planificată a centrului. "Avem 256 de elevi, mai mult de jumătate cu cetățenie spaniolă, deși mai sunt mulți pe lista de așteptare", explicând cererea tot mai mare de educație în limba spaniolă în capitala sahariană. După ce și-a multiplicat de cinci ori numărul de elevi în ultimii cinci ani, școala La Paz este pe cale să completeze oferta de educație preșcolară, primară și secundară obligatorie.
"Încercăm să răspundem, în măsura posibilităților noastre, cererii de educație în limba spaniolă, dar pentru predarea limbii ar fi necesară prezența Institutului Cervantes", subliniază directoarea școlii La Paz. Proiectul aprobat sub ultimul guvern al Partidului Popular de deschidere a unei antene a Institutului Cervantes în El Aaiún rămâne înghețat de aproape un deceniu. Între timp, ministrul Culturii din Franța, Rachida Dati, a anunțat luna trecută în capitala sahariană deschiderea unui centru de predare al Alianței Franceze.
"Spania a neglijat promovarea culturii sale în Sahara, ai cărei locuitori au o mare legătură și atașament față de tot ce este spaniol", observă prefectul apostolic (echivalentul episcopului) Mario León, în biserica San Francisco de Asís. Astăzi, există aproape un milion de locuitori pe teritoriu, dintre care mai puțin de 20% provin din epoca provinciei numărul 53. "Fiii saharawilor născuți sub steagul spaniol vor putea avea cetățenia, dar își vor cunoaște prost limba", avertizează preotul. Suspinele pentru pașaportul Spaniei rezonează ca dreptate istorică în El Aaiún, unde hasanía, dialectul arab saharian, este încă plin de cuvinte spaniole.
