Inegalitățile de gen în lumea sportului

Lumea sportului nu este decât o reflectare a societății actuale, în care femeile se confruntă în continuare cu decalajul de gen la locul de muncă. În Spania, fotbalul jucat de femei a ajuns în această vară la 107.853 de licențe federative, în spatele celor 157.432 din baschet. Aceste două sporturi sunt singurele care au un contract colectiv de muncă în stat. Potrivit Institutului Femeilor, decalajul salarial dintre bărbați și femei în fotbal este de 774%, iar conform unei radiografii a Asociației Fotbaliștilor Spanioli (AFE), sindicat cu peste 15.000 de afiliați, 80% dintre jucătoarele de fotbal au contracte cu fracțiune de normă, „de multe ori fără înregistrare oficială și pe ore, ceea ce le lasă într-o situație de precaritate și lipsă de apărare”, asigură aceștia. De fapt, singura categorie profesionalizată din fotbal este Prima Divizie Feminină, Liga F. Doar cluburile care aparțin de ea au obligația de a angaja cu normă întreagă, o situație foarte diferită de cea a omologilor lor masculini, cărora li se impune acest lucru în primele trei categorii. Prin urmare, multe femei sunt obligate să își combine cariera sportivă cu alte locuri de muncă. Noul acord pentru Liga feminină de fotbal, semnat în ianuarie anul trecut, a fost contestat de sindicat la Ministerul Muncii. Acordul, al doilea din istoria fotbalului feminin spaniol, a stabilit salariul anual la 22.500 de euro. Dar AFE subliniază că salariul mediu, ținând cont de restul categoriilor, nu atinge 17.000 de euro anual. Cifre disproporționate față de cele din fotbalul masculin: 190.000 de euro salariul minim în Prima Divizie și 95.500 pentru a doua divizie. Fotbalistele profesioniste câștigă în medie cu 88% mai puțin decât colegii lor din prima categorie și chiar cu 76% mai puțin decât cei care activează într-o categorie inferioară.

Mai multe informații
Marta Francés, argint la Jocurile Paralimpice de la Paris, despre decalajul de gen: „Nu s-a schimbat nimic pentru mine, nu pot trăi din triatlon fără sponsorizări”

Pentru AFE, în plus, acordul „lasă într-o situație de lipsă de protecție jucătoarele din filială cu dinamică de primă echipă care au îndeplinit cerințele de participare (12 convocări sau 10 meciuri jucate)”. „Pentru sezonul următor, aceste fotbaliste, aproximativ 20%, nu ar mai fi protejate de acord până când nu ar atinge din nou aceste criterii”, adaugă ei. Dar inegalitățile merg dincolo de decalajul salarial și includ, de asemenea, probleme în calendare. În timp ce în fotbalul masculin datele competiției sunt negociate între LaLiga, Federația Regală Spaniolă de Fotbal și AFE, în cel feminin calendarul este elaborat unilateral de Liga F. Sau probleme de reconciliere, mai ales familiale. În noul acord al ligii feminine se menține reînnoirea automată a contractului cu încă un an pentru fotbalistele care rămân însărcinate. Dar instabilitatea profesională face ca multe să renunțe la maternitate, notează AFE. Pentru sindicatul fotbaliștilor, o cotizație scăzută sau cariere profesionale scurte sunt unele dintre consecințele acestui decalaj cu care se confruntă. Inegalități care se resimt și în baschet, sportul cu cele mai multe licențe federative feminine din Spania, ligile fiind sub umbrela Federației Spaniole de Baschet (FEB). În noiembrie 2023 a fost semnat noul contract colectiv de muncă — ultimul data din 2008 — și s-au convenit 16.000 de euro brut anual salariul minim, pe lângă stabilirea obligativității contractelor cu normă întreagă. „Ideea noastră a fost să stabilim condiții minime de salariu și de muncă și să continuăm să lucrăm de acolo”, asigură Lucila Pascua, fostă jucătoare și președinte al Asociației Jucătoarelor de Baschet (AJUB). În Liga ACB se aplică o remunerație anuală minimă de 28.000 de euro brut în mod uniform tuturor jucătorilor după eliminarea unei scale salariale pe vârste care varia între 20.500 pentru cei sub 19 ani și 68.400 pentru cei peste 26 de ani. „Am ajuns într-un punct al carierei mele în care, dacă mă uitam la salariile jucătorilor din ACB, mă simțeam copleșită. Decalajul salarial este doar vârful aisbergului inegalității care există; este consecința a tot. În sport, acest decalaj este o groapă. În plus, nu este un decalaj care să poată fi calculat realist, diferența este abisală”, mărturisește Pascua. Și adaugă: „Cel mai des ți se întâmplă să fii întrebat de-a lungul carierei tale sportive dacă ești plătit pentru asta”. „Cred că în nicio profesie din lume nu există un acord masculin și altul feminin, ci doar în sport”, subliniază fosta jucătoare. Diferența pentru sportivul bărbat și femeie este încă evidentă, chiar și în acele sporturi majoritare și care fac pași cu noile contracte colective de muncă.