Tratatul de Prietenie și Cooperare dintre Spania și Franța în așteptarea Curții Constituționale

Tratatul de Prietenie și Cooperare dintre Regatul Spaniei și Republica Franceză, semnat de șeful Guvernului spaniol, Pedro Sánchez, și de președintele francez, Emmanuel Macron, la summitul de la Barcelona din 2023, este în așteptarea Curții Constituționale. Înalta curte va decide astăzi dacă admite spre examinare un recurs fără precedent depus de Senat, unde PP are majoritatea absolută, împotriva unui tratat care a fost prezentat ca un salt calitativ în cooperarea cu vecinul cu care Spania menține cele mai strânse relații politice, economice și de securitate.

Recursul promovat de PP în Senat a paralizat procesarea parlamentară a acestui acord care stabilește cadrul relațiilor bilaterale dintre Spania și Franța pe toate planurile, de la concertarea europeană la apărare, trecând prin cooperarea transfrontalieră, în materie de interne și justiție sau în domeniile cultural, educațional sau sportiv.

Secțiunea care a determinat PP să conteste acest tratat este cea care prevede că “un membru al Guvernului uneia dintre Părți va fi invitat la Consiliul de Miniștri al celeilalte Părți, cel puțin o dată la trei luni și prin rotație”. Acest articol a fost prezentat la summitul de la Barcelona ca un simbol al nivelului de încredere atins între cele două țări, similar cu consiliile de miniștri comune pe care Franța și Germania le celebrează periodic.

Cu toate acestea, PP consideră că participarea unui ministru francez la Consiliul de Miniștri spaniol denaturează funcția organului colegial suprem al puterii executive și încalcă articolul 98 din Constituție, conform căruia “Guvernul este format din președinte, vicepreședinți, după caz, miniștri și alți membri stabiliți de lege”; și, de asemenea, articolele 13 și 23, care stabilesc drepturile spaniolilor și ale străinilor.

Partidul Popular susține că pentru a aproba acest tratat ar trebui mai întâi reformată Constituția și acuză Guvernul că încearcă să o schimbe pe ascuns, introducând, în legea serviciului public al Justiției din ianuarie trecut, o modificare a legii Guvernului conform căreia “la reuniunile Consiliului de Miniștri pot participa secretarii de stat și, în mod excepțional, alți înalți funcționari atunci când sunt convocați pentru aceasta, fără a aduce atingere dispozițiilor tratatelor internaționale”.

PP crede că această schimbare a fost făcută pentru a netezi calea aprobării tratatului cu Franța, care nu a fost trimis Congresului decât în ianuarie trecut, în timp ce surse guvernamentale acuză membrii PP de “obstrucționarea relațiilor externe” ale Spaniei și susțin că “invitarea” la Consiliul de Miniștri nu înseamnă formarea de parte a acestuia, deoarece este obișnuit să se celebreze consilii de miniștri deliberative în care nu se ia nicio decizie, cum ar fi cele prezidate de Rege.

Dincolo de dezbaterea juridică, recursul Senatului reflectă relațiile proaste ale Guvernului cu principalul partid de opoziție în materie de politică externă, chiar și într-un aspect atât de puțin conflictual precum relațiile cu Franța. Reuniunea de joi dintre Pedro Sánchez și Alberto Núñez Feijóo, pentru a dezbate creșterea cheltuielilor pentru apărare și războiul din Ucraina, va fi prima după mai bine de un an și PP s-a plâns deja că președintele său este tratat ca purtătorii de cuvânt ai celorlalte grupuri parlamentare și nu i se recunoaște statutul de lider al opoziției.

Tratatul de la Barcelona își propune să urce o treaptă mai sus în legăturile care s-au strâns de toate guvernele democratice de orice fel după depășirea obstacolelor precum lipsa inițială de colaborare în lupta împotriva PP sau reținerile Parisului față de aderarea Spaniei la UE. Principala noutate a acordului constă în instituționalizarea acestor relații, nu numai prin celebrarea de summituri bilaterale anuale sau invitarea miniștrilor celeilalte părți să participe la consiliile de miniștri respective, ci și ca cadru pentru forumuri sectoriale precum Consiliul franco-spaniol de Apărare și Securitate.

Recursul din partea Senatului al unui tratat internațional este un fapt practic inedit. Până acum, recursurile depuse de PP, folosindu-se de majoritatea absolută în Camera Superioară, s-au referit la legea Amnistiei, la plafonul de cheltuieli, la reforma care permitea prizonierilor ETA să contabilizeze anii de condamnare executați în Franța și la presupusa modificare a textelor legale prin corectarea erorilor.

Recursul este prezentat în temeiul articolului 78 din Legea Organică a Curții Constituționale, motiv pentru care va avea o procesare foarte rapidă. Odată admis spre examinare, se va deschide un termen de o lună pentru depunerea de observații și înalta curte va avea la dispoziție încă o lună pentru a se pronunța, deși termenul poate fi prelungit cu încă 30 de zile dacă se solicită clarificări. Înainte de vară, în orice caz, ar trebui pronunțată o sentință care va permite deblocarea tratatului în forma sa actuală sau va obliga la renegocierea acestuia cu Franța.