Rotterdam se luptă cu condițiile de viață precare ale lucrătorilor migranți

Primăria Rotterdam (Olanda) recunoaște că nu are control asupra numărului de muncitori migranți europeni care trăiesc în condiții proaste în oraș. De la deschiderea frontierelor europene către noile state membre din Europa de Est – un proces început în 2004 – orașul portuar estimează că aproximativ 80.000 de persoane ar putea fi în această situație. Deși aproape jumătate locuiesc în case înregistrate la Consiliu, «mulți sunt supuși unor condiții care contrastează cu imaginea pe care o au cetățenii olandezi despre ei înșiși și despre Țările de Jos ca un loc civilizat», recunoaște Tim Versnel, consilier pentru Ocuparea Forței de Muncă din orașul portuar din partea VVD (Partidul Popular pentru Libertate și Democrație, centru-dreapta liberal).

Într-o întâlnire cu presa străină miercuri, Versnel a recunoscut că «estimarea poate fi și mai mare» și «poate chiar 100.000 de lucrători» trăiesc în sărăcie în oraș. Faptul că cifra exactă este necunoscută «spune multe despre calitatea vieții acestor oameni», a adăugat el. Întâlnirea a coincis cu prezentarea Fenix, noul Muzeu al Migrației, care se va deschide publicului în mai. Un loc pentru memorie, deoarece din Rotterdam au plecat în secolul XX aproximativ 3 milioane de oameni spre Statele Unite, Canada și Noua Zeelandă, printre alte destinații.

Într-un oraș cu un trecut recent, consilierul Versnel a regretat că acum «se permite o situație în care cei care au venit sunt folosiți ca și cum ar fi doar un factor de producție și nu ființe umane». Cei 40.000 de muncitori care nu au reușit să găsească o locuință care să figureze în registrele municipale «nici măcar nu au uneori propriul saltea». El indică faptul că trebuie să o împartă cu altă persoană «rotindu-se la fiecare 12 ore».

În Olanda, se estimează că există aproximativ 800.000 de muncitori migranți, conform calculelor centrului de cercetare (SEO) al Facultății de Economie a Universității din Amsterdam. Până în 2030, cifra ar putea ajunge la 1,2 milioane. În Rotterdam, mulți dintre muncitorii migranți își desfășoară activitatea în cel mai mare port din Europa, care asigură orașului aproape 92.000 de locuri de muncă directe, potrivit Autorității Portuare. În Olanda, numărul locurilor de muncă generate ar depăși jumătate de milion. Universitatea Erasmus, din același oraș, a estimat în 2024 că această cifră este «foarte generoasă», deoarece include toate activitățile care facilitează exportul. Randamentul portului a scăzut cu 0,7% în 2024: a fost de 435.000 milioane de tone, în timp ce în 2023 a fost de 438.000 milioane. Cu toate acestea, a contribuit cu o valoare adăugată de peste 60.000 de milioane de euro în Olanda, conform cifrelor raportului anual al Autorității Portuare.

Alături de port, imigrația lucrează mai ales în agricultură, construcții, logistică și transport, asistență medicală și îngrijirea persoanelor în vârstă. «Nu am putea renunța la ei, dar nu știm câți locuiesc», a regretat consilierul.

Municipalitatea, care din octombrie 2024 o are ca primar pe Carola Schouten (Uniunea Creștină), și-a dat seama de «gravitatea situației» în timpul pandemiei, deoarece a trebuit să găzduiască populația fără adăpost fix pentru a evita infecțiile. În prezent, orașul încearcă să localizeze toți lucrătorii migranți contactând comunitățile lor, în special pe cele de polonezi, români și bulgari.

Cealaltă luptă este de a forma «o coaliție de angajatori buni», pentru a evita programul de lucru și salariile de exploatare. În același timp, încearcă să ia măsuri împotriva «abuzului și a practicilor proaste» în sectorul locuințelor, afirmă Versnel. Din ianuarie 2025, legislația olandeză permite un control mai strict al închirierilor și chiar amenzi pentru proprietari pentru a evita ca multe dintre casele de închiriat să fie retrase de pe piața urbană. Cu toate acestea, două din cinci locuințe vândute în Amsterdam și în alte orașe mari au fost anterior închiriate în 2024, potrivit organizației care reprezintă agențiile imobiliare (NMV, în acronimul său olandez). În Rotterdam, evoluția pieței imobiliare și-a urmat propriul curs, legată de port. Când acesta s-a extins spre sud, acum aproximativ 150 de ani, a fost pentru a da spațiu acostării navelor. «Apoi, au fost create rapid municipalități pentru a găzdui diferitele valuri de imigranți care soseau într-un port în expansiune», explică Versnel. Rezultatul este «una dintre cele mai mari rezerve de locuințe private, de proastă calitate, din vestul Țărilor de Jos».

Astăzi, cea mai mare provocare municipală constă în «a ne asigura că noul val [de migranți muncitori] nu se va reflecta doar în economie, ci și într-o societate puternică», conchide acesta.