De luni de zile, sute de mii de cetățeni protestează împotriva corupției și autoritarismului în Serbia, o țară balcanică strategică pe care o serie de conducători nefaști pare să fi încercat să o facă să piardă trenul istoriei europene în secolul XXI. Prăbușirea unei copertine în gara din Novi Sad, în nordul țării, care pe 1 noiembrie anul trecut a ucis 15 persoane, a generat o mișcare socială fără precedent recent, care cere transparență, justiție și supunerea necesară legilor din partea președintelui autoritar și pro-rus Aleksandar Vucic.

Ceea ce părea un accident tragic a declanșat un val de indignare cetățenească în întreaga țară, condus de studenți din toate universitățile, care au decis să blocheze facultățile și să iasă pe termen nelimitat în stradă. Manifestațiile s-au soldat uneori cu tulburări și zeci de arestări. Grupurile pentru drepturile omului au cerut o investigație independentă și intervenția justiției internaționale în fața posibilei utilizări a unei arme sonice, interzisă de convențiile internaționale, pentru dispersarea protestelor.

Cererile studenților conțin puncte foarte specifice:

• publicarea tuturor documentelor legate de reconstrucția gării din Novi Sad — în a cărei execuție finalizată în 2024 de o subcontractantă chineză se crede justificat că s-ar putea afla originea tragediei —
• renunțarea la acuzațiile împotriva celor arestați în timpul protestelor
• aducerea în fața justiției a celor responsabili de represiune
• o creștere cu 20% a bugetului pentru învățământul superior.

Protestele au lansat o provocare regimului, propunând o reformă structurală care să eradicheze corupția endemică ce a afectat Serbia timp de ani de zile.

Urmând clasicul manual autoritar, Vucic a răspuns cu trei măsuri: represiune polițienească, denunțarea unei conspirații internaționale și demiterea, deghizată în demisie, a unor politicieni. Dar nici căderea primarului din Novi Sad, nici cea a prim-ministrului Milos Vucevic nu au calmat o societate care cere o schimbare autentică.

De la sfârșitul anilor nouăzeci, tinerii sârbi acumulează un trist istoric de abandon din partea Occidentului în revendicarea lor pentru democrație. Nu este suficient sprijinul exprimat de diverse partide din Parlamentul European. Este imperativ ca Europa să nu abandoneze din nou această aspirație a sârbilor. Înclinația istorică filo-rusă a Serbiei și recentele mișcări geopolitice din Balcani, cum ar fi acordurile militare dintre Serbia și Ungaria ca răspuns la pactele dintre Croația, Albania și Kosovo, subliniază complexitatea situației. Aceste jocuri de alianțe militare ar putea destabiliza și mai mult regiunea și îndepărta Serbia de calea spre integrarea europeană. Este fundamental să sprijinim o generație care refuză să accepte corupția și opresiunea ca normă.