Federico García Lorca a fost împușcat de facțiunea rebelă

Federico García Lorca a fost împușcat de facțiunea rebelă la scurt timp după începerea Războiului Civil spaniol, fiind acuzat, printre altele, de homosexualitate. Pedro Muñoz Seca, care nu și-a ascuns niciodată ideile monarhice, a avut aceeași soartă, dar din partea facțiunii opuse. Dincolo de diferențele lor politice, pe lângă profesie, ambii împărtășeau calitatea de membri ai Societății Generale a Autorilor și Editorilor (SGAE). Ca și ei, sute de autori, unii complet uitați, au fost reprimați într-o măsură mai mare sau mai mică în timpul Războiului Civil și al regimului Franco. Pentru a-i salva, a le spune poveștile și a „le onora memoria”, SGAE a început o investigație în 2021, pe care o compilează acum într-o carte, *Îngeri și demoni. A II-a Republică, Războiul Civil și perioada postbelică*, unde narează trecerea membrilor săi, nume cu nume, între lovitura de stat din 1936 și 1945. Textul este însoțit de o expoziție omonimă la sediul SGAE din Madrid, care reunește peste 200 de obiecte - manuscrise, stilouri, costume etc. - ale unora dintre ei. O lucrare care pornește, după cum a explicat directorul societății, Antonio Onetti, la prezentarea de marți din Madrid, cu ideea că pentru SGAE „doare la fel García Lorca ca și Muñoz Seca”.

Mai multe informații: Urmele documentare neobișnuite a peste 300 de persoane executate de regimul Franco.

Deși majoritatea autorilor citați sunt victime ale represiunii franchiste, SGAE nu intenționează să „intre în dezbaterea memoriei democratice”. „Noi spunem povestea membrilor noștri, indiferent de idealurile lor politice”, a spus Onetti la sediul SGAE, unde a avut loc ceremonia de prezentare. În textul de aproape 300 de pagini se pot citi nume la fel de recunoscute precum Miguel de Unamuno, Manuel López-Quiroga, María Lejárraga, Max Aub, María Zambrano, Rafael Alberti sau Luis Buñuel, dar și cele ale multor alții cu mai puțin renume. „Foarte mulți dintre autorii despre care vorbim sunt necunoscuți. Pentru că carierele lor au fost întrerupte, pentru că nu au mai continuat în Spania și au plecat în alte țări și pentru că, în multe cazuri, nu au mai putut profesa. Și aceasta este o pierdere enormă pentru cultură”, a spus Onetti.

Un bărbat vizitează expoziția *Îngeri și demoni*, marți, în Madrid. J.P.Gandul (EFE)

Cartea este împărțită în 3 părți: prima face o trecere în revistă a vieții culturale în timpul nașterii SGAE ca federație de societăți în 1932, când a II-a Republică nu împlinise încă un an; a doua, despre autorii reprimați în timpul Războiului Civil; și ultima, cea mai extinsă, axată pe perioada postbelică, exiluri, consilii de război și epurări. „Au fost patru ani de muncă foarte intensă, deoarece lucrurile care se spun nu sunt ușoare”, a spus María Luz González, directorul Centrului de Documentare și Arhivă (Cedoa) și coautor al cărții împreună cu Fernando Jiménez și Juan A. Ríos. Investigația a ajuns, a explicat autorul, până unde s-a putut ajunge: „Vorbim despre o etapă în care nu numai oamenii și operele lor au fost distruse, ci și legăturile cu acei oameni. În carte apar foarte multe nume, dar știm că lipsesc mult mai multe. Putem spune că nu sunt toți cei care sunt, dar ei sunt toți cei care sunt”.

Expoziția care o însoțește se extinde de-a lungul coridoarelor de la primul etaj al sediului SGAE. În spatele marii scări în stil imperial care primește vizitatorii Palatului Longoria, apar fotografii, manuscrise, mașini de scris, costume și alte obiecte personale ale unora dintre protagoniști. „Am vrut ca oamenii care vizitează expoziția să poată cunoaște unele dintre poveștile spuse în carte și să vadă unele dintre documente: să facă cunoscută o parte mai umană și mai personală a protagoniștilor”, a explicat Maribel Sausor, curatorul expoziției, care reunește obiecte precum partiturile originale ale Viva la República sau Cara al sol, costumele și cizmele lui Katiuska, opera lui Pablo Solozábal, pana și jurnalul libretistului Guillermo Fernández Shaw, partituri de Federico García Lorca sau un baston cu cap de câine pe care Francisco Alonso îl purta la fiecare spectacol ca amuletă superstițioasă. „Și da, l-a uitat odată în Barcelona, o oroare. Apoi a inventat nu știu ce minciună și a spus că piesa nu poate fi lansată. A sunat-o pe mama mea, au trimis bastonul în vagon de dormit, pentru că asta era, iar a doua zi piesa a fost lansată”, spune Carmen Alonso, fiica maestrului, care a cedat pentru expoziție, pe care o consideră o „inițiativă grozavă de a scoate lucruri care au fost uitate sau puse deoparte”, pe acesta și alte obiecte ale tatălui său.

Mai multe dintre obiectele care pot fi văzute în expoziția *Îngeri și demoni*. J.P.Gandul (EFE)

Ca și ea, și Nieves Fernández de Sevilla, nepoata lui Luis Fernández de Sevilla, a făcut o plimbare prin SGAE, care s-a născut și a trăit toată viața în casa bunicului ei. „Moștenirea lui înseamnă viața mea. Am trăit, de când m-am născut, pentru Luis Fernández de Sevilla, cu Luis Fernández de Sevilla și de Luis Fernández”, a spus ea emoționată la spectacol. „Acesta este un lucru fantastic pentru că nimeni nu s-a ocupat niciodată de unii oameni care au fost „epurați”. Acesta este un memento pentru a vedea nedreptățile vieții”, a continuat ea. Epurarea suferită de bunicul ei s-a încheiat cu interzicerea exercitării funcțiilor politice - mulți alții și-au înghețat veniturile -, ceva care, potrivit nepoatei, „i-a venit ca o mănușă, pentru că era scriitor și nu voia nicio funcție”.

Cu povești ca acestea, pe care cartea și expoziția le salvează, SGAE își propune, potrivit Mariei Luz González, să „șteargă o datorie istorică” pe care o avea față de autorii săi. O lucrare despre care scriitoarea cărții speră că va servi drept „punct de plecare” pentru mai multe cercetări în acest sens. „Știm, de asemenea, că este o problemă care încă doare și că mulți oameni nu au vrut să vorbească despre asta, dar sperăm că acest lucru va duce la mai multe lucrări similare”, a explicat ea.