Carlos Alcaraz: Revenire victorioasă pe zgură la Monte Carlo

Carlos Alcaraz nu mai jucase pe zgură din 4 august, mai bine de opt luni, iar revenirea sa la Monte Carlo dezvăluie două fețe ale lui Alcaraz: una a primelor 35 de minute, marcată de greșeli și dificultăți în a-și găsi ritmul, și cealaltă, impunătoare, agresivă și greu de oprit, asemănătoare celei care i-a adus succesul la Roland Garros anul trecut. După patru ani de elită, el obține prima victorie la Mastersul de la Monte Carlo (3-6, 6-0 și 6-1 împotriva lui Francisco Cerúndolo, în 1h 37m) și o savurează, deoarece este totodată a 100-a partidă pe o suprafață pe care o apreciază din ce în ce mai mult. În optimi îl așteaptă germanul Daniel Altmaier, locul 84 ATP.

Alcaraz știa că Cerúndolo nu este un adversar ușor pentru debutul pe zgură. Argentinianul, un luptător înverșunat, cu lovituri de calitate și foarte dinamic, nu a făcut deloc un meci ușor, și partida a început să se complice. Break-ul reușit de Alcaraz s-a dovedit a fi doar o iluzie, deoarece nu reușea să se simtă confortabil pe teren. Densitatea zilei și terenul moale au afectat și jocul său. Adversarul, locul 22 mondial, nu a ușurat sarcina, dar mai presus de dificultăți, Alcaraz a fost nevoit să se adapteze. Poate că eliminarea prematură de la Miami a cântărit greu, sau pur și simplu nu a fost ziua lui, lipsindu-i inspirația. Primul jumătate de oră a fost neclară. A făcut trei greșeli și, în ciuda faptului că a reușit primul punct, a căzut într-o încurcătură progresivă care i-a costat două break-uri. Cu o expresie de îndoială, Alcaraz a încercat să joace de pe fundul terenului, sperând ca loviturile puternice să îl depășească pe Cerúndolo. Dar fără succes. Returnările sale erau puternice, dar mingea cădea prea târziu. Confuzia l-a condus la fileu, unde a ratat o voleu de rever. Alcaraz încă descoperă terenul și mediul. A cedat în fața lui Sebastian Korda în 2022, nu a putut participa anul următor din cauza problemelor fizice și nu a putut participa în anul precedent din cauza unei accidentări la cot, astfel încât a avut nevoie de timp pentru a intra în ritm. Cele 13 greșeli din primul set au reflectat confuzia. Cu toate acestea, a găsit resurse după ce a salvat alte două situații dificile, iar jocul argentinianului a început să se estompeze, acum el fiind cel confuz. Zgura, un teren al imprevizibilului. De aici frumusețea și romantismul jocului.

Spune, în timp ce își sărbătorește victoria: «Mi-e dor de zgură». Alcaraz a schimbat expresia, totul este diferit. Acum, rivalul este cel care se dă bătut. Cerúndolo pierde concentrarea, iar Alcaraz câștigă teren, fiind recompensat. Murcianul, la timp, renunță la distanța de la retur și își avansează poziția cu doi metri, reducând din forța loviturii și, prin urmare, obținând echilibrul. Acum da. Acum, Alcaraz propune cu esența sa de a lupta pentru punct, dar fără graba de la început. Incisiv, dar necesar. Cu mai mult sens. El conduce, atacă, se bucură și acoperă unghiuri cu picioare și energie; taie felii subțiri de șuncă când joacă voleu și începe să plutească deasupra terenului din Principat. Aceasta este o altă poveste. Acolo se vede un concurent mult mai recognoscibil. Pe măsură ce înflorește și începe să adopte anvergura care l-a condus spre succesul de anul trecut la Paris, argentinianul continuă să dispară. Cerúndolo a pierdut 12-1. Și, pe de altă parte, Alcaraz sărbătorește și scrie, cu prima sa victorie la Monte Carlo în buzunar: I missed clay. Echipa lui aștepta zgura. Și zgura, în căutarea succesorului, de asemenea, îl aștepta pe el.