În câteva cuvinte
Jonas Vingegaard a suferit o cădere gravă în Paris-Nisa, punând sub semnul întrebării victoria sa. Matteo Jorgenson a profitat de situație și a preluat tricoul galben, în timp ce Lenny Martínez a câștigat etapa. Cursa a fost marcată de condiții meteo dificile și de numeroase atacuri.
Capturat Foss cel morocănos
Capturat Foss cel morocănos, Victor Campenaerts, cu casca aerodinamică de mareșal prusac, îmbrățișează de manete ghidonul său îngust și accelerează. În roata lui, cu cască roșie distinctivă, Jonas Vingegaard.
Ah, alertează spiritele amabile, iată-l, se pregătește, începe simfonia fantastică a danezului și fac cu ochiul la conoscenti, care aprobă. Ah, da, nu degeaba am ajuns la Coasta Sfântului Andrei, satul lui Berlioz, ce muzician, ce simfonii.
Și ar putea adăuga, cât de grea e urcarea finală spre Notre Dame de Sciez, care seamănă cu zidul Huy din Fleșa Valonă, un drum îngust în Isère, atât de aproape de Alpi, și de ce toate bisericile, capelele, schiturile, biserica catolică le construiește la capătul unei coaste verticale.
Și atunci și-ar da seama că buzele subțiri ale lui Vingegaard sunt roșii ca și casca lui roșie și umflate ca niște cârnați, un boxer după un KO în bot.
Și dezamăgiți ar observa că danezul, superb în ajun și înghețat și dur, rămâne în urmă, și când coechipierul său Matteo Jorgenson, același pe care în ajun îl deposedase de tricoul galben, începe pe cont propriu să interpreteze propria simfonie fantastică în ascensiune.
Urcă în ritm, la pinioane, greoiul nord-american și în roata lui se bucură Lenny Martínez, un arc minuscul, și Clement Champoussin, puncheur efervescent, care fără milă îl atacă și îl depășesc, pe interior și pe exterior, în ultima curbă, la 150 de metri bine măsurați.
Câștigă Martínez, un drăcușor pe roți. Jorgenson, însă, și-a atins obiectivul. Recuperează tricoul galben, căci Vingegaard întârzie cu 28 de secunde să ajungă.
Și în timp ce californianul trigueño înalt, care vorbește atât de bine spaniola și pedalează după trecerea și învățarea lui prin Movistar urcă pe podium pentru a se îmbrăca în lider și a-și etala mustața, atât de la modă printre cicliștii care cred că-și cumpără astfel aer de persoane interesante, medicul de la Visma îi scoate cu grijă casca roșie lui Vingegaard și îi examinează pupilele în căutarea simptomelor de comoție și îi palpează fața, înțepenită, palidă, umflată, aproape abrutizată.
Fața lui e suferință, reflexia unei căderi pe coasta de Trèves, cu 100 de kilometri înainte, într-o etapă, a cincea din Paris-Nisa, concepută ca o clasică din Ardeni, și același frig de iarnă.
O buză spartă care-i amortizează căderea cu fața și o încheietură stângă umflată, poate ruptă, și abia își poate scoate pelerina de ploaie fără ajutor, iar pe bicicletă, abia putea apăsa pe maneta de frână și de schimbător.
Și același presimțire gri că drumurile lui Vingegaard spre vârf nu sunt niciodată cele mai ușoare. Pentru Tadej Pogacar, anti-Vingegaard, o cădere e o scuză pentru a fi eroic; pentru danez, o chemare la dramă.
Pablo Castrillo, cel mai bun spaniol, a ajuns la fel cu Vingegaard și celălalt mare danez, Mattias Skjelmose, deși întârzie pe locul 12 în general, la 1m 44s de lider.
Paris-Nisa va traversa vineri, ultima etapă plată, Provența însorită pentru a ajunge deja la Mediterană urmând Ronul spre finalul său într-un sprint previzibil în Berre l’Étang, la periferia Marsiliei, înainte de a se scufunda în munții care înconjoară Nisa sâmbătă și duminică.
Tirreno-Adriatico, în schimb, s-a scufundat joi în Abruzzo seismic cu o etapă lungă, atingând 200 de kilometri, până la Trasacco, de unde muntele Labbrone trimite vânturi malefice care transformă etapa de semi-montană și calmă într-o luptă de evantaie pe platou.
În duritate strălucesc întotdeauna cei mai duri, și niciunul ca Ben Healy, irlandezul rebel, care își răsucește gâtul în diagonală aproape cu corpul și corpul în zigzag până la șa, un Z care amintește de geometria noilor Colnago care îi stau atât de confortabil lui Tadej Pogacar. Dar nu e ca și cum Healy caută tocmai confortul.
Atacul său, inutil și deci frumos, la patru kilometri, înfurie plutonul rupt, care nu găsește alma pe care o dorește, și își forțează destinul: ajuns la 400m, Healy, se predă. Sprintează Van der Poel, dar se lovește de zidul vitezei compatriotului său Olav Kooij, care oferă lui Visma victoria care i-a scăpat lui Jorgenson în Franța. Filippo Ganna rămâne lider cu 22s față de Juan Ayuso într-o cursă care, după un nou interludiu de 200 de kilometri semi-montanos vineri spre Pergola, se va decide în etapa regină de sâmbătă, cu sosire în vârful Frontignano, stațiune de schi din Apeninii din Las Marcas.
