În câteva cuvinte
Articolul prezintă istoria primei ediții a Vuelta a España, care a avut loc în 1935, evidențiind contextul politic și social al vremii, precum și eforturile organizatorilor și performanța cicliștilor. Cursele cicliste din Spania au o lungă istorie, iar Vuelta este una dintre cele mai importante competiții din ciclismul mondial. Prima ediție a cursei a fost un eveniment de mare amploare, care a atras un număr mare de spectatori și a contribuit la popularizarea ciclismului în Spania.
Observând abundența de simboluri, monumente și nume franchiste
Observând abundența de simboluri, monumente și nume franchiste, Tim Moore, un scriitor englez care în 2020 a parcurs Spania cu bicicleta pe traseul Vuelta din 1941, a ajuns încă din prima etapă la concluzia lucidă că spaniolii sunt foarte buni la a-și ascunde istoria incomodă la vedere, și poate o dovadă în plus a afirmației sale ar fi lipsa de relatări despre istoria nașterii Vuelta a España, de la care marți, 29 aprilie, s-au împlinit 90 de ani. Sau, așa cum scrie istoricul Bernat López, «Turul este foarte conștient de propria sa istorie, dar nu se poate spune același lucru despre Vuelta».
Madrid-Valladolid, 185 de kilometri pe actuala A-6, Guadarrama și Alto del León, prima etapă a primei Vuelta, a plecat la ora șase dimineața, luni, 29 aprilie 1935, de la porțile ministerului Dezvoltării, în fața gării Atocha. O mulțime neașteptată și enormă a contemplat cum 50 de cicliști, câțiva oficiali și personalul ziarului organizator, Informaciones, au început o cursă neutră prin paseo del Prado către kilometrul zero, situat în Puerta de Hierro. În paseo de Recoletos din Valladolid, un belgian, Antoine Dignef, se impune în fața colegului său de evadare, Mariano Cañardo. Nouăzeci de ani mai târziu, Vuelta încearcă să sărbătorească data cu o plimbare cu bicicleta electrică a jurnaliștilor și prietenilor care vor să își imagineze cum era atunci, dar pana de curent din 28 aprilie o împiedică. Caravana ar fi fost revelatoare pentru modul în care se schimbă vremurile, nu întotdeauna bine.
Puerta de Hierro de unde a plecat prima Vuelta, o insulă minimă înconjurată de autostrăzi de centură, se deschidea spre un parc sportiv cu piscina gigantică pe care Franco a construit-o în '55 ca Parque Sindical, aproape de ruinele Playa de Madrid — visul Republicii pentru clasa muncitoare, un rezervor în Manzanares cu farmecul și nisipul unui colț al Mediteranei —, distrus în bătăliile războiului. Vuelta, «monumentală și modernă», ca sloganul care adjectiva astfel orașele din care nu mai rămâne nici măcar amintirea centrului istoric, distrus de lăcomia urbanismului devastator din anii '60. Un afiș frumos editat de actualii organizatori ai Vuelta, Unipublic, o companie deținută de ASO, organizatorul Turului, împodobește efemerida, un om puternic forțat de traseu, bidoane de cositor pe ghidon, ochelari de sudor pentru a se proteja de pietre și praful de pe drumurile și șoselele neasfaltate. Afiș '90 de ani de la Vuelta'.
Războiul Civil care a izbucnit după lovitura de stat a lui Franco din 18 iulie '36 era deja o posibilitate în aprilie '35, cu forțele reacționare conducând politica «contrarevoluționară» a Guvernului și represiunea care a urmat eșecului așa-numitei Revoluții din Octombrie 1934.
Ziarul Informaciones, un ziar de informații generale finanțat de bancherul balear Juan March, același care a finanțat lovitura de stat franchistă, și contribuții din partea regimului nazist german, nu a fost motivat de organizarea cursei cicliste de motivațiile comerciale și publicitare care au ghidat în efort similar ziarul sportiv L’Auto pentru a organiza Turul Franței începând cu 1903 și Gazzetta dello Sport, inventatorul în 1909 al Giro d’Italia. Așa relatează Bernat López, folosind paragrafe din proza floridă a directorului Informaciones, Juan Pujol, care luni mai târziu a devenit dircom-ul rebelilor franchiști în război, și a jurnalistului și fost ciclist cantabric Clemente López-Dóriga, de origine cantabrică veche și director al primelor ediții ale cursei: «Ziarul afirma următoarele despre obiectivele cursei: «prin organizarea acesteia, Informaciones ridică steagul spaniolismului și al fraternității sportive», cursa avea ca obiectiv impulsionarea «înfloririi magnificei solidarități naționale», iar obiectivul său era «să demonstreze civism, progres și pacificare străinilor, o sarcină de exaltare patriotică a unei naționalități însetate de noi glorii și să reunească toți fiii Mamei Spania într-o legătură fraternală de înțelegere reciprocă într-un moment de durere, descurajare și confuzie unanimă pentru a obține o formare națională, astfel încât atenția să fie canalizată în ceva asemănător unui exercițiu militar»».
Născută ca exercițiu propagandistic-patriotic, poporul, satele prin care trecea plutonul, au pus stăpânire pe Vuelta, au făcut-o a lor: ciclismul, sportul poporului, se impune mereu. Și eroii săi proprii mai presus de toți, Berrendero, Bernardo Ruiz, Langarica, Loroño, Gabika, Ocaña, Fuente, Perico, Pino, Valverde, Contador, Gorospe împotriva lui Hinault și elicopterul lui José María García. Pură mitologie populară.
Imagine de arhivă a primei Vuelta Ciclista a Spaniei. EFE
A doua ediție s-a disputat în mai 1936. După război, în anii foametei, degerăturilor și păduchilor, și durerii, s-a disputat cu salturi, șapte ediții între 1941 și 1954, organizate de Informaciones și de un alt ziar, Ya del obispado, până când în 1955 a obținut continuitate și importanță, a treia mare rundă a calendarului, cu organizarea de El Correo, care duce la Bilbao sosirea și miezul cursei. Ieșirea ETA, cu amenințări, bombe și boicoturi, obligă Correo să părăsească cursa în 1978. În 1979 începe era Unipublic, compania cu care a făcut saltul către directul televiziv și, în secolul XXI, către streaming, rețelele sociale, conversația globală.
Miercuri, 15 mai 1935, cei 29 de supraviețuitori au acoperit cei 250 de kilometri dintre Zamora și Madrid, a 14-a și ultima etapă a primei Vuelta. După 120 de ore de cursă, cu mai mult de nouă pe etapă, belgianul Gustaaf Deloor, liderul cursei din a treia zi, se impune și el în fața lui Cañardo în ultimul sprint de lângă lacul Casa de Campo. Este sărbătoarea Sfântului Isidro în imensul domeniu de vânătoare al Coroanei pe care Republica l-a deschis poporului pe 5 mai 1931. Cronicile subliniază că în acel mai a fost foarte frig, ceea ce i-a penalizat pe spanioli, neexperimentați care contau pe căldură ca aliat, că traseul a fost foarte greu — media câștigătorului, cu o bicicletă de 15 kilograme și pe acele drumuri a rămas la 28,5 kilometri pe oră — și lupta eroică a marelui Mariano Cañardo împotriva belgienilor. Navarrezul din Olite și-a pierdut toți coechipierii în a patra etapă și luptând singur a reușit să termine al doilea. Vuelta începe să-și scrie epopeea.
