De la Molins de Rei la Sant Boi

De la Molins de Rei la Sant Boi, un oraș după altul, zone industriale, orașe-dormitor, centura roșie a Barcelonei și ploaia torențială, pete de ulei pe asfalt. Epică urbană în a doua etapă a Turului feminin al Spaniei. Prudență care contrazice nebunia obișnuită a ciclismului interpretat de femei și cooperare. Nu există evadări. Media de 38 km/h. O proletară a ciclismului, olandeza Marianne Vos, campioană istorică de 37 de ani, își face să strălucească codița sub cască doar de două ori, două sprinturi perfecte. În sprintul intermediar de la Villafranca del Penedés, podgorii la distanță, strânge 6 secunde de bonificație; la linia de sosire, trei curbe de 90 de grade în 500 de metri, urcare grea până la Muntanyeta de Sant Boi, victoria de etapă și încă 10 secunde bonificate. Tripla campioană mondială, pentru prima dată acum 19 ani, sărbătorește triumful, a cincea victorie în cele trei Tururi pe care le-a disputat, și blestemă ceea ce s-a întâmplat cu o zi înainte pe Passeig de Gràcia din Barcelona, ​​la startul contratimpului pe echipe, care o privează de a purta tricoul roșu de lider. Întârzierea echipei Movistar la verificarea bicicletelor, stângăcia arbitrului responsabil, lentoarea și rigiditatea stupidă a comisarului UCI în rezolvarea problemei au forțat echipa sa Visma să pornească cu doar cinci cicliste. Celelalte două s-au alăturat ulterior și nu au putut împiedica echipa favorită să termine proba pe locul zece, la 21 de secunde de Lidl și la 18 secunde de australiencele de la Jayco, echipa mov a celei mai bune spanioloaice, Mavi García, și, de asemenea, a italiencei Letizia Paternoster, care a sosit a doua la Muntanyeta și este noul lider.

Locuitorii din Baix Llobregat vorbesc despre cele două Catalonii care se ating în Sant Boi și Gavà, cea a cartierelor muncitorești și cea a caselor mari de pe plajă pentru jucătorii Barcelonei și snobii variați din Castelldefels. Dacă Vos reprezintă prima categorie și și-a numit pisoiul Flecha, ca pe ciclistul din Castelldefels pe care îl admira când concura în Rabobank, Paternoster, fiica unui australian, italiancă din Trentino, din Cles, ca Maurizio Fondriest, și pistard strălucitoare de 25 de ani, poate se aliniază mai mult cu a doua și dă farmec bicicletei. Purtătoarea tricoului roșu din Turul Spaniei, în interviuri, vorbește despre prezentările sale pentru Armani pe podium și despre cât de puțin îi place să poarte trening. «Dar nu sunt model, sunt sportivă. Dar mi-a plăcut întotdeauna să urmăresc moda, să citesc bloggerițele, de la Ferragni la Dionigi și Cambria. În afara bicicletei, nu mă veți vedea niciodată în trening. Îmi place să mă îmbrac elegant, cu tocuri înalte», proclamă Paternoster, tifosa a lui Inter, dispusă să sufere și să se bucure alături de Lautaro marți în fața televizorului, iubitoare de muzică latino, practicantă de yoga și, după cum știe bine iubitul ei, jucătorul de volei Alessandro Graziani, dură ca piatra și puternică: «M-a dus la Riva del Garda, pe un traseu pe care ea se antrenează de obicei, destul de solicitant. Am încercat să o urmez cu bicicleta. După 60 de kilometri eram distrus, credeam că o să mor».