Nimeni mai potrivit decât Rüdiger, «nebunul» Rüdiger, pentru a încheia o altă reprezentație pe scena delirantă a stadionului Bernabéu, unde Real Madrid a construit o colecție de nopți imposibile. Germanul a marcat cu capul dintr-un corner cu șase minute înainte de finalul prelungirilor, a treia oară în acest sezon, și și-a trimis echipa în finala Cupei Regelui din 26 aprilie, de pe La Cartuja din Sevilla. Acolo își așteaptă adversarul care va fi decis în semifinala de miercuri dintre Atlético și Barcelona. Madridul a învins în acea fază limită, pe care o domină atât de bine, o echipă Real Sociedad remarcabilă, care a fost aproape de o performanță eroică într-un meci care a scăpat de sub control începând cu minutul 71.

RMA Real Madrid

4

Andrii Lunin, Eduardo Camavinga (Fran García, min. 90), Raúl Asencio (Brahim Díaz, min. 105), David Alaba (Antonio Rüdiger, min. 90), Lucas Vázquez (Luka Modric, min. 78), Aurélien Tchouaméni, Federico Valverde, Jude Bellingham, Vinícius Júnior, Rodrygo (Arda Güler, min. 105) și Endrick (Kylian Mbappé, min. 65)

RSO R. Sociedad

4

Álex Remiro, Igor Zubeldia, Jon Aramburu (Hamari Traoré, min. 78), Nayef Aguerd (Aritz Elustondo, min. 26), Aihen Muñoz, Ander Barrenetxea (Sergio Gómez, min. 67), Luka Sucic, Pablo Marín (Jon Olasagasti, min. 90), Takefusa Kubo (Arkaitz Mariezkurrena, min. 105), Martín Zubimendi și Mikel Oyarzabal (Orri Óskarsson, min. 105)

Goluri

0-1 min. 15: Barrenetxea.

1-1 min. 29: Endrick.

1-2 min. 71: Alaba.

1-3 min. 79: Oyarzabal.

2-3 min. 81: Jude Bellingham.

3-3 min. 85: Aurelien Tchouameni.

3-4 min. 92: Oyarzabal.

4-4 min. 114: Rüdiger

Arbitru: Javier Alberola Rojas

Cartonașe galbene:
Jon Aramburu (min. 73),
Oyarzabal (min. 86),
Camavinga (min. 91),
Jon Ander Olasagasti (min. 105)

Meciul ajunsese în acel punct cu scorul de 1-1 și cu Madridul calificat. Dar după câteva lovituri din partea celor de la Real Sociedad, jocul s-a dezlănțuit, alternanțele și șase goluri succedându-se până la reușita lui Rüdiger care a pus capăt nebuniei. Departe de cum începuse. Real Sociedad venise să zguduie Bernabéul cu o noapte mare, da, dar nu de la început. Începutul aparținea Madridului, care nu întotdeauna știe ce să facă în meciurile în care intră cu avantaj. Între faptul că echipa lui Alguacil nu presa cu impetuozitatea sălbatică de pe Anoeta și lipsa de urgență a echipei lui Ancelotti, meciul nu prindea avânt. Mingea era la Madrid, dar o manevra într-un du-te-vino fără tăiș. Această letargie aparent inofensivă implică un risc enorm pentru Madrid. Controlează totul, echipa se leagănă singură și dintr-o dată se trezește cu o săgeată în spate.

Kubo a deviat o centrare între Valverde și Lucas și a lăsat mingea în spatele fundașului lateral. Pe acolo a apărut Barrenetxea, care l-a învins pe Lunin. A fost doar o scânteie în mijlocul dominării locale, dar într-un sfert de oră, calificarea era din nou echilibrată. Atunci, ca și Atlético în Liga Campionilor, Real Sociedad s-a retras în așteptare. Pentru Madrid, situația calificării semăna cu acele optimi, deși nu chiar la fel. Începuse returul cu avantaj, îl pierduse foarte repede și adversarul îi cedase controlul. Dar acel lucru s-a întâmplat pe Metropolitano, iar de data aceasta se desfășura pe Bernabéu. Bellingham, obișnuit să acționeze ca un ceas deșteptător, a ridicat turația și echipa a început să schimbe traseele mingii: de la ocolurile gânditoare la verticalizările spre poartă.

Dar mai presus de toate acestea, de toate calculele și planurile schițate pe table, în fotbal strălucesc stările emoționale. Niciuna ca cea a lui Endrick, devorator de momente libere. Brazilianul trăiește plutind pe un val luminat. Iar Ancelotti este dispus să-l stoarcă la maximum. Cupa pare a fi a lui. A scos Madridul din încurcătura prelungirilor împotriva Celtei și i-a dat avantajul în calificarea de pe Anoeta. Pe Bernabéu a apărut din nou în primul unsprezece și a pândit golul de la bun început. Madridul căuta o cale și a descoperit-o Vinicius cu una dintre acele pase cu exteriorul care clarifică o lume întreagă. A fost suficient pentru a păcăli structura defensivă a lui Real Sociedad și a găsi cursa lui Endrick în spate. Brazilianul s-a prezentat în fața lui Remiro și s-a comportat ca și cum ar fi fost în transă. A încetinit cursa și l-a depășit cu o «scăriță». Un gest delicat și letal. Când Ancelotti l-a scos mai târziu pentru a-l introduce pe Mbappé, Bernabéul l-a aplaudat cu entuziasm.

Dar în acel moment de explozie emoțională, meciul începuse deja să vireze. Alguacil a slăbit frâiele și Real Sociedad a înclinat terenul spre cealaltă parte. Kubo, transparent timp de o oră, a început să-l chinuie pe Camavinga. Madridul, liniștit până atunci, pierdea teren. Marín a scăpat de francez pășind pe linia de fund, șutul său a atins în Alaba și a intrat în poarta lui Lunin. Agitația celor de la Real Sociedad lăsase Madridul amețit. Un șut al lui Oyarzabal a fost deviat din nou de Alaba. În acel punct, Real Sociedad avea locul asigurat la La Cartuja.

Lovitura de cap a lui Tchouameni

Dar și în acel punct disperat, s-a trezit Madridul. Era un moment foarte specific lor, un fel de tragedie autoprovocată după menținerea controlului. Vinicius a făcut ceva ce făcuse într-un alt moment pierdut pe Etihad. A lăsat o pasă să curgă pe lângă margine și apoi a alergat el. A ajuns la linia de fund, a pasat înapoi și Bellingham a echilibrat calificarea. Se dezlănțuise haosul. Vinicius s-a trezit față în față cu Remiro, dar portarul a respins ocazia în corner. Și de acolo a venit următoarea lovitură, o lovitură de cap a lui Tchouameni care părea să pună capăt speranțelor lui Real Sociedad. Dar echipa bască nu s-a predat și Oyarzabal a trimis meciul în prelungiri cu o lovitură de cap care l-a lăsat uluit pe Lunin. Și acolo, pe acel teritoriu limită și haotic, a apărut Rüdiger, regele nebuniei.