Roglic al II-lea al Cataloniei, Recuceritorul

„Cel mai bun, Cel mai bun!”, îi striga colegul său de la Bora, Giulio Pellizzari, imediat ce a trecut linia de sosire, în timp ce îl îmbrățișa, uimit de isprava slovenului. „Incredibil, minunat!”, s-a alăturat Alexander Hajek, un alt ciclist al echipei. Complimentele și laudele pentru Primoz Roglic nu se mai terminau; slovenul a pornit cu un dezavantaj de o secundă în ultima etapă a Turului Cataloniei (Volta a Catalunya) și a terminat cu 28 de secunde în plus, fiind capabil să spargă plutonul cu un atac și o evadare solitară la 20 de kilometri de linia de sosire. O demonstrație de forță atât de neașteptată – datorită distanței atacului – cât și furibundă, o adevărată odă adusă ciclismului.

„Volta este foarte onestă, dar anul acesta, fără marile etape montane [au fost anulate din cauza vântului puternic]… Așa că, dacă voiam să câștig, trebuia să fac ceva”, a concluzionat slovenul înainte de a urca pe podium, laconic și pragmatic ca întotdeauna, dar cu un zâmbet larg, fericit pentru reușita sa. Și pe bună dreptate, Regele l-a învins pe Prințul Ayuso, care nu a avut picioare sau răspuns, pierzând tricoul de lider și coborând pe a doua treaptă a podiumului.

Etapa 7⃣ @BCN_esports

Classificació General final / GC Classification

@rogla - @RBH_ProCycling
@juann_ayuso - @TeamEmiratesUAE +0'28"
@EnricMasNicolau - @Movistar_Team +0'53"#VoltaCatalunya104 ‍♂️ @esportcat pic.twitter.com/XyjQqfbTxi

— Volta a Catalunya (@VoltaCatalunya) March 30, 2025

Amanecerul în Barcelona a venit cu un soare strălucitor, fără nicio adiere de vânt care să pună din nou în pericol etapa, așa cum s-a întâmplat în ziua precedentă, după o decizie controversată a plutonului, reticent să parcurgă traseul stabilit. Motivul invocat de unii cicliști, fără un acord general și contrar înțelegerii cu organizatorii cursei, a fost că noaptea îi va prinde și nu vor avea timp să se odihnească după transferul necesar. S-a decis scurtarea etapei la 25 de kilometri. „Eu i-aș fi trimis direct la hotel și nu le-aș fi permis să concureze în următoarele curse”, protesta directorul sportiv al uneia dintre echipele participante. „Ar trebui aplicate sancțiuni, poate să li se scadă puncte”, spunea altul. O lamentare, în orice caz, împărtășită și de cei doi cicliști care urmau să își dispute clasamentul general și victoria finală în etapa de închidere. „Lui Roglic i-ar fi plăcut să concureze pe munți, cel puțin o etapă completă, pentru că i-ar fi servit și ca pregătire pentru viitor”, explica Patxi Vila, șeful echipei Bora. „Și lui Juan la fel. Acum este odihnit, dar și ceilalți sunt”, adăuga Paco Lluna, fizioterapeutul lui Ayuso. „Este păcat că Volta se decide la sprint, o săptămână de competiție care a rămas fără etapa regină”, expunea Joxean Matxín, directorul sportiv al UAE. „Prea diluată”, adăuga Vila; „și să câștigi timp astăzi într-o etapă de două ore, când acești băieți pot sta șase ore la maxim, este foarte complicat”. Dar mai rămâneau cele trei sprinturi – două intermediare și cel final – și mai era multă istorie de scris.

Se pare că atunci când autobuzul echipei Bora a ajuns în zona destinată echipelor, lângă start, Roglic nu era cu restul colegilor săi. Viclean și profesionist, a ales să urce într-o mașină alături de unul dintre mecanici și a plecat devreme să inspecteze traseul. „Mi-a cerut să mergem să vedem zonele celor două sprinturi intermediare, voia să studieze unde să atace, să testeze atacul”, a explicat mecanicul. Și strategia a dat roade rapid. Au fost suficienți 15 kilometri, până la primul sprint din Viladecans, pentru ca doi cicliști de la Bora să demareze puternic, urmați de Roglic. Și de Ayuso. Dar lansarea celor de la Bora, mereu cu Denz în frunte, l-a sufocat pe spaniol, care a trecut al treilea linia sprintului și a pierdut tricoul de lider în favoarea lui Roglic, care a trecut primul și a obținut un avantaj de o secundă. Dar, ca într-un meci de tenis, nu era ultima manșă și nici cea definitivă. Cot la cot, mână în mână, rivalitatea la cote maxime.

Mândru și un pic curajos, Ayuso nu cunoaște frica sau înfrângerea fără luptă. Astfel, la al doilea sprint, cel intermediar, înainte de a începe urcările de pe Montjuïc, a luat o curbă pe interior, aproape fără spațiu, o manevră complicată pentru că abia era loc și pentru că mergea deja cu viteză maximă, piele de găină și electricitate pură. Dar a ieșit victorios, cu un avans de o lungime de bicicletă, Usain Bolt pe roți când a fost nevoie, laurii pentru el, deoarece a ajuns primul, iar arhi-inamicul său a sosit pe poziția a treia. Din nou își îmbrăca și aranja tricoul de lider, din nou cu o secundă avantaj față de sloven. Urma mingea de meci.

Aceasta a fost jucată de Roglic la 20 de kilometri de sosire, spre surprinderea plutonului, atât de mult încât Mas sau Landa nu erau în apropierea slovenului. Ayuso era aproape, dar nici așa nu a putut răspunde. A fost un atac teribil, în picioare pe bicicletă și fără să privească înapoi, o demarare care arde cauciucurile și o ascensiune care arde picioarele, una dintre cele care explică măreția slovenului, competitor și complet ca puțini alții, care nu degeaba are patru victorii în Vuelta a España, un Giro d'Italia și Volta din 2023. Astfel, deși restul au încercat să egaleze ritmul slovenului, s-au mulțumit să-l admire. Mai ales pentru că a fost capabil să mențină ritmul până la final, atât la urcare, cât și la coborâre, cu pinion mare și fix, rulând neobosit, cu turbo-ul pornit. Au încercat Van Eetvelt (Lotto) și De Plus (Ineos), dar au rămas doar cu speranța și cu podiumul etapei. Podiumul final al Voltei a fost completat de Enric Mas, care a terminat în fața lui Mikel Landa. Și despre Ayuso nu s-a mai auzit mare lucru, pierzând ce câștigase. Și asta deși acum câteva zile, disimulând, slovenul spunea că nu are picioare, că este departe de victorii. „Roglic este Roglic”, răspundea Matxín cu sinceritate și o oarecare ironie, fără a intra în jocul de-a șoarecele și pisica. „Uneori nu își dă seama cât de bun este”, îl scuza Vila. Atât de bun, încât a recucerit Catalonia.