În câteva cuvinte
Articolul analizează posibila succesiune a Papei Francisc, comparând Vaticanul cu o corporație transnațională și influența factorilor politici și economici asupra alegerii viitorului papă. Se menționează realizările și provocările papalității lui Bergoglio și se speculează asupra direcției pe care o va lua Vaticanul în contextul actualei oleagii reacționare.
Vestea morții Papei Francisc
Încă nu ne revenisem după supraexpunerea mass-mediei publice la rutinele religioase ale Săptămânii Sfinte, când a sosit vestea morții Papei Francisc. Epuizarea sa vitală i-a acordat o ultimă suflare pentru a dicta binecuvântarea Urbi et orbi și a-l primi pe vicepreședintele Statelor Unite. Ultra J. D. Vance a putut să strângă mâna Sfântului Părinte și să guste din cordialitatea sa, dar câteva minute mai târziu a trebuit să înghită broasca unui discurs papal în care se insista asupra datoriilor creștine de a respecta demnitatea imigranților, de a reprima belicismul și de a condamna masacrul civililor din Gaza. În ciuda cinismului generalizat pe care îl implică întotdeauna o moarte oficială, guvernul israelian a fost cel care a stabilit din nou o limită absurdă de intoleranță, retrăgându-și condoleanțele pentru moartea Papei, deoarece s-a simțit deranjat de degetul său acuzator. Este curios, deoarece până acum nu a spus un singur cuvânt împotriva salutărilor naziste pe care colaboratorii noului guvern nord-american le-au oferit la dreapta și la stânga. Se pare că afinitatea sa cu extrema dreaptă xenofobă europeană rescrie agenda guvernului israelian. Totul este oportunism în ziua de azi.
O analiză a papalității lui Jorge Mario Bergoglio
Papalitatea lui Jorge Mario Bergoglio nu poate fi analizată dintr-o perspectivă angelică. Bunătatea personală, chiar și familiaritatea, sunt secundare mandatului profesional al unui lider. În ceea ce privește succesiunea, ar fi convenabil să presupunem că Vaticanul funcționează ca o mare companie transnațională. Când vine vorba de gestionarea mișcărilor sale, seamănă mai mult cu Alphabet, compania-mamă a motorului de căutare dominant Google, decât cu un ONG. De aici și faptul că, la vremea sa, Bergoglio a fost ales atunci când Biserica lăsa în urmă două papalități extrem de controversate. Carismaticul Wojtyla, care a avut o transcendență politică asurzitoare, a lăsat un șir de găuri negre. Corupția economică, asimilarea sectelor și lipsa de cooperare în dezvăluirea miilor de cazuri de abuzuri sexuale sub protecția instituțiilor școlare ecleziastice i-au pătat moștenirea. Succesorul său, un intelectual precum Ratzinger, nu a avut nici forța, nici dorința de a face față acestor probleme. Alegerea lui Bergoglio a răspuns unui instinct de afaceri infailibil de a înțelege că era momentul să se plaseze în vârful Bisericii pe cineva cu aeruri progresiste, care să aibă vocație reformatoare și, mai presus de toate, care să întruchipeze o modalitate de a face mai spartană și riguroasă.
Viitorul Papalității
Vom vedea ce ne așteaptă în spatele bunului Papă Francisc. După cum au demonstrat marile companii din Silicon Valley, care sunt noile monopoluri dominante în lume, este inteligent să-și schimbe valorile în favoarea vântului potrivit. Toți au adus omagiu guvernului ultraprotecționist al lui Trump și, dacă supunerea lor față de noul lider a fost dureroasă, și mai oribil a fost faptul că și-au paralizat programele de incluziune și filtrele de moderare pe rețelele sociale. Era momentul să placă puterii, iar banii nu înțeleg moralitatea. Poate că Vaticanul va arăta din nou o funcționare fină și, ca multinaționalele din Silicon Valley, va opta pentru a plasa ca papă pe cineva în ton cu valul reacționar care ne înconjoară. Dacă va face acest lucru, va fi o dispoziție pragmatică, dar poate costisitoare pe termen lung. Să nu uităm că cel mai frustrant lucru la Bergoglio a fost răspunsul slab la marile provocări ale instituției sale. Discursul său, în schimb, a contribuit la frânarea dezumanizării generale. Acum este timpul să așteptăm decizia corporativă.
