Am o mătușă care este convinsă că persoanele care inventează roboții sunt bărbați, pentru că, altfel, în loc să proiecteze câini de fier, am avea deja pe cineva să ne curețe toaletele. În mare parte sunt de acord cu ruda mea, dar în același timp știu că robotica a schimbat chirurgia, permițând minunății chiar și la kilometri distanță, și sunt conștientă că apariția aparatelor mecanice a scutit fabricile de o mulțime de accidente de muncă. Pe costa înlocuirii unor lucrători, bineînțeles.

Dar toate acestea sunt schimbări structurale în domenii mai mult sau mai puțin etanșe, de care societatea în general nu resimte pentru că nici nu își dă seama. Acum, însă, odată cu sosirea IA și tot potențialul său, toată lumea de pretutindeni este fie încântată, fie tremură, și apar zi de zi știri care o denunță și ne avertizează asupra tuturor relelor pe care ni le va aduce. Eu sunt convinsă că mai bine ne obișnuim cu ea, și repede, pentru că nu am văzut o schimbare atât de disruptivă de când au apărut internetul și telefoanele mobile, și cred sincer că va fi o nouă revoluție industrială cu toate implicațiile pe care aceasta le presupune, și, așa cum s-a întâmplat cu războaiele de țesut, inclusiv dispariția multor locuri de muncă.

Am senzația că transformarea societății a început deja și, pentru că suntem scufundați în ea, suntem conștienți că se întâmplă ceva, dar nu avem suficientă distanță pentru a o putea diseca și a-i pune etichete. Nu este doar din cauza acestei chestiuni tehnologice care ne invadează peste tot, ci și din cauza ansamblului de neajunsuri sociale care se manifestă în atâtea moduri diverse și, mai ales, din cauza schimbării valorilor tinerilor care urcă, și pe care adesea îi criticăm atât de mult în loc să ne gândim de unde le vine, în ce au dreptate și cum putem adapta lumea la acest fel al lor de a fi.

Eu folosesc IA în fiecare zi și văd cum se schimbă rapid și cum mă adaptez să o folosesc din ce în ce mai bine. Mă scutește de muncă. Îmi structurează e-mailurile administrative, îmi revizuiește textele academice în căutarea greșelilor, îmi curăță Excel-urile, îi încredințez traduceri. În același timp, este deja evident că, în unele conversații, IA este mai politicoasă și empatică decât oamenii pe care îi întâlnim în fiecare zi pe stradă. Se spune că într-un spital, la întrebare, pacienții au preferat să fie sunați de mașină în loc de medic, pentru că prima era mai amabilă. Și, totuși, este lingușitoare, greșește mult, inventează surse, și dacă îi ceri să scrie ceva, este total mecanic și gol de conținut. Identificarea dacă în spatele a două lucrări se află o persoană sau o mașină este foarte ușoară, pentru că toți studenții o vor fi folosit, dar o scriere are suflet și cealaltă nu. Gândirea devine esențială, iar în vremurile care aleargă oamenii sunt puțin obișnuiți să gândească. În fața acestui progres imens, poate că provocarea este, așadar, cum să profităm pentru a-i învăța pe oameni filozofie, etică, științe umaniste, să-și pună întrebări, să pună la îndoială. Și apoi poate că vom mai avea timp să ieșim la plimbare și să ne uităm la cer… în timp ce IA lucrează.