A avea multe informații nu este același lucru cu a deține cunoștințe riguroase și abilități de a gestiona aceste cunoștințe.

În ultimii ani, creșterea problemelor de sănătate mintală și interesul crescând pentru problemele psihologice au adus cu sine multiple consecințe. Fără îndoială, societatea occidentală este mai sensibilizată față de problemele de sănătate mintală, dar este mai bine informată decât acum câțiva ani?, are mai multe cunoștințe?, cum gestionează aceste informații?

Deși generația baby boomer (cei născuți între 1946 și 1964) primește majoritatea conținutului prin intermediul mijloacelor de comunicare mai convenționale, cum ar fi radioul, televiziunea sau presa, o mare parte a generației X (1965-1980) și a celor ulterioare (mileniali și generația Z) consumă informații psihologice prin intermediul rețelelor sociale. Construite pe baza unui algoritm care recompensează conținutul rapid, atrăgător și sintetizat, acestea sunt cel mai rău mod de a transmite cunoștințe despre sănătatea mintală. Iar problema devine și mai periculoasă atunci când cei care transmit conținutul nu sunt nici măcar profesioniști calificați. Oare un influencer cu mulți urmăritori, dar fără pregătire specifică, ar trebui să informeze despre sănătatea mintală? Cine are mai multă autoritate în acest mediu, un profesionist calificat sau o persoană cu mare influență? Problema merge și mai departe. Există, de asemenea, profesioniști din domeniul sănătății care prioritizează impactul diseminării lor (generarea de interacțiuni, faptul că este distractiv...) în detrimentul calității conținutului. Niciunul dintre noi, cei care ne dedicăm diseminării online, nu este scutit de presiunile specifice rețelelor sociale atunci când vine vorba de diseminare.

Sloganuri de genul "dacă ți se întâmplă asta, ai tulburare de deficit de atenție (TDA)", "identifică un narcisist" sau "te relaționezi așa din cauza stilului tău de atașament" primesc mii de aprecieri și sunt distribuite de sute de tineri și adulți. Mulți se simt ușurați când văd descrisă și numită o situație, o experiență sau o suferință. Cu toate acestea, această ușurare poate implica în mod intrinsec unele prejudecăți.

Pe de o parte, apare un fenomen psihologic numit efectul Forer, care constă în acceptarea ca fiind proprii a unor descrieri vagi și generale despre funcționarea mentală și comportament și trăirea lor ca pe o definiție exactă. Conținutul despre etichetele de diagnostic este plin de mesaje ambigue și generice, cu care majoritatea dintre noi ne putem identifica.

Pe de altă parte, există erori de atribuire. Tulburările mintale și, în general, orice stare psihologică, sunt rezultatul interacțiunii complexe dintre factorii biologici, psihologici și sociali. Etichetele de diagnostic sunt categorii descriptive, care îndeplinesc funcții clinice, de cercetare sau de transmitere a informațiilor între profesioniști. Dar, în niciun caz, un diagnostic nu explică cauzele unei anumite tulburări sau experiențe de suferință.

Mai mult, știința psihologică se bazează pe găsirea unor relații strânse între variabile și nu a unor relații de cauzalitate. Cu toate acestea, este obișnuit să auzim în cabinet "asta mi se întâmplă pentru că am TDA" sau "sunt trist pentru că am depresie". Tulburările mintale nu sunt ceva ce avem sau ce suntem, ci sunt tulburări care apar în noi ca urmare a acestei combinații de factori biologici, psihologici și sociali.

Această nuanță lingvistică are implicații majore, deoarece prin limbaj dăm sens experiențelor noastre. Sensul pe care îl dăm etichetelor poate diminua sentimentul de control asupra propriei suferințe, promovând implicit ideea că, dacă suferința este ceva ce posedăm sau este rezultatul a ceva ce suntem, trebuie să "căutăm în afară" modalitatea de a o extirpa. Piața este pe deplin conștientă de această realitate. Mii de profiluri necalificate (coach, guru, consilieri emoționali...) concurează între ele pentru a obține clienți; Spania se confruntă cu o creștere de 15% a consumului de psihofarmaceutice în ultimii 10 ani și devine din ce în ce mai puțin frecvent să poți primi tratament psihologic privat pentru mai puțin de 70 de euro pe ședință. Situația precară a asistenței publice pentru sănătatea mintală are mult de-a face cu acest context. Nevoile de sănătate mintală ale populației sunt, în mare măsură, supuse legilor libere ale pieței și există un interes real și în creștere pentru a continua să genereze noi nevoi pentru a oferi noi soluții.

Nu tot ceea ce înconjoară etichetele este negativ, tot datorită lor putem face vizibile multe realități care au fost ascunse cu ani în urmă și, în multe cazuri, stigmatizate. Datorită lor, reușim să acoperim nevoia de apartenență la un grup care trece prin experiențe similare, de a nu ne simți singuri sau chiar creăm comunități (grupuri de sprijin, asociații...). Etichetele au venit pentru a rămâne. Acum, trebuie să rămânem vigilenți și să ne antrenăm o privire critică. Există multiple nuanțe în spatele lor.

*Kike Esnaola este psiholog și specialist în diseminare.