În căutarea vieții extraterestre

În sagas de science fiction convenționale, extratereștrii adesea seamănă cu ființele vii pe care le cunoaștem. De multe ori, sunt chiar inteligenți și merg în poziție verticală pe planete solide ca a noastră. Cu toate acestea, realitatea poate fi mai ciudată. Cu această ipoteză lucrează echipa astronomului Nikku Madhusudhan de la Universitatea Cambridge, care tocmai a anunțat ceea ce, potrivit lui, este „cea mai puternică dovadă de până acum” a vieții în afara Pământului. Alți experți, însă, cred că nu are date pentru a afirma așa ceva.

Noua lume locuită ar fi K2-18b, o planetă la 120 de ani lumină de aici, similară cu Neptun, de două ori și jumătate dimensiunea Pământului, orbitând la o distanță de steaua sa care i-ar permite să aibă un ocean de apă lichidă acoperit de o atmosferă de hidrogen. Aceste lumi, crede Madhusudhan, pot fi potrivite pentru viață. Acum, folosind telescopul spațial James Webb, a detectat pe această exoplanetă două gaze, sulfura de dimetil, sau DMS, și disulfura de dimetil, sau DMDS, care pe Pământ sunt produse în principal de viața microbiană, cum ar fi fitoplanctonul marin (alge) sau bacteriile.

Mai multe informații
Video | Extratereștrii nu sunt ceea ce crezi

„Acesta este un moment revoluționar”, a spus Madhusudhan la prezentarea descoperirii, asigurând că „este pentru prima dată când omenirea a văzut potențiale biosignature pe o planetă locuibilă”. Deși recunoaște că este nevoie de multă muncă pentru a confirma descoperirea vieții extraterestre, cercetătorul crede că cea mai bună explicație pentru observațiile sale este că K2-18b este acoperită de un ocean temperat și viu.

În ciuda entuziasmului arătat în declarațiile sale, alți experți se arată mai precauți. Ignasi Ribas, directorul Institutului de Studii Spațiale din Catalonia (IEEC) și profesor de cercetare la CSIC, consideră că este o descoperire „interesantă”, dar care este foarte departe de a permite afirmarea că s-a găsit viață. „Este un anunț al unui singur grup, pe care alții vor trebui să încerce să-l replice, este un moment foarte preliminar”, subliniază el. Rezultatele au fost publicate în The Astrophysical Journal Letters, o revistă științifică minoră. Acest tip de rezultate, sunt de acord sursele consultate, dacă ar demonstra ceea ce expertul spune, ar fi trebuit să fie publicate într-o revistă de prim rang, cum ar fi Science sau Nature.

După cum își amintește Ribas, această echipă conduce cercetarea în jurul acestei exoplanete cu rezultate anterioare controversate. În 2019 a fost anunțată prezența apei, care în cele din urmă s-a dovedit a fi metan, iar în 2023 au fost publicate semnale foarte slabe de DMS, un semnal care a fost acum observat cu mai multă intensitate. „Apoi, la scurt timp după descoperire, au început să fie publicate articole care explicau prezența compusului în atmosfera planetei prin mecanisme diferite de activitatea biologică și prezic că în următoarele săptămâni va începe să se întâmple același lucru”, adaugă Ribas.

Telescopul James Webb este atât de puternic încât este capabil să analizeze compoziția chimică a atmosferei unei planete prin lumina stelei care o traversează. Cu această tehnică, atmosferele planetelor similare cu K2-18b sunt deja analizate în căutarea mai multor semnale similare pe planete asemănătoare, care să permită concluzia că nu este vorba de un fenomen exotic care se întâmplă doar într-un singur loc. „Există mulți mini-Neptuni și asta ar crește numărul de locuri în care se poate căuta viață”, spune Ribas.

K2-18 b are de 8,6 ori masa Pământului și un diametru de aproximativ 2,6 ori mai mare decât planeta noastră. Orbitează în „zona locuibilă” — o distanță unde apa lichidă, un ingredient cheie pentru viață, poate exista la suprafața planetară — în jurul unei stele pitice roșii mai mici și mai puțin luminoase decât Soarele nostru, în constelația Leo. A mai fost identificată o altă planetă care orbitează această stea.

Madhusudhan crede că, dacă există aceste lumi acoperite de oceane de apă și o atmosferă bogată în hidrogen, ar putea avea viață microbiană similară cu cea observată în oceanele Pământului. Se presupune că oceanele lor sunt mai calde decât cele de pe planeta noastră. Potrivit agenției Reuters, când a fost întrebat, la prezentarea acestei descoperiri, despre posibilitatea existenței organismelor multicelulare sau chiar a vieții inteligente, Madhusudhan a afirmat: „Nu vom putea răspunde la această întrebare în acest moment. Ipoteza de plecare este cea a unei vieți microbiene simple”.

Omul de știință și-a amestecat entuziasmul cu prudență. „În primul rând, trebuie să repetăm observațiile de două sau trei ori pentru a ne asigura că semnalul pe care îl observăm este robust și pentru a crește semnificația detecției până la punctul în care probabilitatea unei coincidențe statistice este mai mică de aproximativ una la un milion”, a afirmat el. „În al doilea rând, avem nevoie de mai multe studii teoretice și experimentale pentru a determina dacă există un alt mecanism abiotic (care nu implică procese biologice) care generează DMS sau DMDS într-o atmosferă planetară precum cea a lui K2-18 b. Deși studiile anterioare le-au sugerat ca biosignature robuste chiar și pentru K2-18 b, trebuie să rămânem deschiși la minte și să explorăm alte posibilități”, a conchis el. Descoperirile reprezintă o mare incertitudine cu privire la dacă observațiile se datorează prezenței vieții. „Nimănui nu-i pasă să afirme prematur că am detectat viață”, a avertizat omul de știință.

Alți experți cer și mai multă prudență. Studiul constată o probabilitate de „3 sigma” de activitate biologică, ceva ce, potrivit experților, este insuficient: ar trebui să fie de cel puțin 5 sigma. David Clements, astrofizician la Imperial College din Londra, a declarat pentru portalul SMC Regatul Unit: „Acesta este cu adevărat interesant și, deși încă nu reprezintă o detectare clară a sulfurii de dimetil și nici a disulfurii de dimetil, este un pas în direcția corectă. Pentru a putea afirma cu certitudine existența vieții pe această planetă, am avea nevoie de o detecție solidă, superioară la 5 sigma, o demonstrație clară că este un biomarker și nu o altă specie moleculară care se dă drept biomarker. Dar mai multe și mai bune date vor ajuta, iar primul pas este să obținem o detecție superioară la 5 sigma, pentru a putea fi siguri că există ceva interesant acolo”.

La rândul său, Stephen Burgess, lider de grup la Universitatea Cambridge (dar nu din această echipă), a declarat pentru aceeași publicație: „3 sigma
este un prag care indică faptul că diferențele observate în experiment sunt suficient de notabile pentru a exclude posibilitatea ca acestea să se datoreze întâmplării, cu excepția cazurilor rare, echivalent în raritate cu aruncarea unei monede de 10 ori și obținerea aceluiași rezultat de fiecare dată. 5 sigma este un prag mai strict, echivalent cu aruncarea unei monede de 20 de ori la rând și obținerea aceluiași rezultat de fiecare dată. Este încă posibil să fi avut pur și simplu noroc, iar cu cât observăm mai multe date, cu atât este mai mare probabilitatea de a face o observație care este doar rodul întâmplării. Dar o observație la 5 sigma este ceva care ar apărea doar din întâmplare în cazuri excepțional de rare, așa că putem avea multă încredere că nu este vorba de o descoperire fortuită”.

Indiferent de ce se va întâmpla cu acest mini-Neptun, în următorii ani, datorită unor mașini precum James Webb, experții cred că există multe probabilități ca, dacă există viață extraterestră, semnalele sale să ajungă pe Pământ și să fie studiate de astronomi. Dar, își amintesc ei, încă nu suntem în acest punct.