În câteva cuvinte
West Village, proiectul lui Liu Jiakun din Chengdu, reprezintă o alternativă inovatoare la urbanizarea tradițională, punând accent pe spațiile publice, conviețuire și integrarea naturii în mediul urban. Prin structura sa unică și funcțiile multiple, ansamblul demonstrează potențialul re-umanizării arhitecturii și creării unor orașe mai prietenoase.
La est de Chengdu, un oraș din inima Chinei, se află un ansamblu urban cu totul special.
Aici, zgârie-norii și clădirile care sufocă spațiul sunt înlocuite de un concept inovator: un loc de conviețuire, un spațiu public revitalizat. Proaspătul laureat al premiului Pritzker, arhitectul Liu Jiakun (1956), cunoaște bine acest oraș. A crescut aici și a fost martorul transformărilor sale. De aceea, în 2015, a propus un proiect care avea să schimbe atât urbanismul metropolei, cât și propria sa traiectorie profesională.
West Village, situat la vest de Chengdu, este un "edificiu-cartier", un ansamblu urban care concentrează locuințele și spațiile comerciale pe perimetrul unei curți centrale generoase. Practic, transformă întregul ansamblu într-o curte interioară. Această structură – care amintește de una dintre unitățile de extindere proiectate de Ildefons Cerdà pentru Barcelona – favorizează conviețuirea armonioasă între locuire și petrecerea timpului liber, între facilitățile sportive și jocurile comunitare și, mai ales, între vegetație și construcție.
Din păcate, restul orașului nu a reușit să atingă această coabitare ideală. Prin urmare, viața de zi cu zi a locuitorilor este mai puțin bogată, mai puțin aerisită și mai puțin însorită. De asemenea, mai puțin interconectată. O rețea complexă de scări, pasaje, poduri și poteci asigură accesul în cartier, care nu este deloc izolat de restul orașului. Dimpotrivă, clădirea este accesibilă și permeabilă. Terenurile sale de fotbal și baschet servesc drept spații de antrenament pentru echipele locale, care, în lipsa acestui spațiu, ar avea nevoie de infrastructuri subutilizate în alte zone ale orașului, în timpul orelor de vârf.
Spațiul gol, vidul, este ocupat aici de aceste facilități sportive și, în același timp, oferă aer și lumină locuitorilor. Există spațiu și distanță. Clădirile, construite din beton aparent și cu amprentele cofrajelor vizibile, care înconjoară curtea centrală, găzduiesc birouri, spații comerciale și locuințe. Acoperișurile sunt utilizate ca promenadă, punct de observație sau pistă de atletism. În interiorul curții, grădini chinezești coexistă cu spații deschise pentru jocuri și cinema în aer liber. Iar vegetația, amplasată pe fațade, atenuează impactul soarelui și al vântului, oferă intimitate și acționează ca o barieră fonică.
Atât în interiorul, cât și în exteriorul clădirii-cartier, vegetația atenuează zgomotele și efectele climatice. Prin construirea acestui proiect, Liu Jiakun a demonstrat că utopia, apărată de arhitectul protagonist al romanului său Project Moon, Ouyang Jiangshan, poate fi un punct de plecare excelent pentru re-umanizarea arhitecturii și a orașelor.
