În câteva cuvinte
Contrar imaginilor populare din filme, în timpul catastrofelor, oamenii tind să arate solidaritate și să se ajute reciproc, nu să intre în panică. Dovezile istorice și științifice susțin că cooperarea este norma, iar problemele apar mai degrabă din cauza managementului deficitar al crizei decât a naturii umane.
Filmele de la Hollywood ne prezintă adesea scenarii apocaliptice în care, la cel mai mic semn de catastrofă, se instalează instantaneu haosul, panica și egoismul extrem. Personajele se calcă în picioare pentru a supraviețui. Însă, studiile științifice și evenimentele istorice reale demontează această imagine sumbră a naturii umane în situații de criză. În realitate, cea mai comună reacție în fața unei tragedii este solidaritatea, ajutorul reciproc și actele de generozitate, uneori chiar de eroism.
Există numeroase exemple. În timpul atacurilor din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center din New York, evacuarea turnurilor în flăcări s-a desfășurat remarcabil de ordonat. Oamenii i-au ajutat pe răniți, au ghidat necunoscuți pe scările întunecate, păstrând calmul necesar pentru a salva mii de vieți. O situație similară s-a observat după atentatele din Madrid (2004) și Oklahoma City (1995): cetățeni obișnuiți, încă sub șoc, au improvizat tărgi și au acordat primul ajutor necunoscuților.
Experții numesc acest fenomen „mitul panicii” – credința răspândită, dar nefondată, că în fața unei urgențe oamenii reacționează excesiv și irațional. Dimpotrivă, conform psihologului social Stephen Reicher, specialist în comportamentul colectiv, literatura științifică arată că în situații de urgență mor mai mulți oameni din cauza reacției insuficiente decât din cauza panicii deliberate. Oamenii tind să se ajute reciproc, ceea ce le permite să recapete controlul și să găsească un sens în ceea ce se întâmplă.
Sociologii subliniază că crizele precum penele majore de curent, inundațiile, erupțiile vulcanice sau pandemiile (cum a fost COVID-19) scot adesea la iveală cele mai bune calități ale umanității. Oamenii își oferă ajutorul, împart resurse, găzduiesc vecini. Cercetările indică un nivel ridicat de încredere interpersonală și disponibilitate pentru cooperare.
Această înclinație spre ajutorul reciproc își are rădăcinile în istoria noastră evolutivă profundă. Descoperirile paleontologice arată că chiar și strămoșii noștri îndepărtați, neanderthalienii, aveau grijă de membrii vulnerabili ai grupului, cum ar fi indivizii fără dinți sau cei cu fracturi grave, care nu ar fi putut supraviețui singuri. Acest lucru sugerează că dependența unii de alții și sprijinul celor aflați în nevoie sunt trăsături fundamentale ale speciei umane, deoarece depindem unii de alții pentru a supraviețui.
Ce se întâmplă după șocul inițial? Chiar dacă o criză se prelungește, cooperarea tinde să se mențină. După cutremurul masiv și tsunami-ul din Japonia din 2011, au urmat săptămâni de lipsuri severe, dar cozile pentru provizii au fost marcate de solidaritate, cu foarte puține cazuri de jaf. În timpul furtunii de gheață din Quebec (1998), care a lăsat milioane de oameni fără electricitate zile sau săptămâni, autoritățile au înregistrat o scădere notabilă a ratei criminalității. Vecinii au găzduit familii întregi fără căldură, iar rețelele de solidaritate preexistente au fost consolidate.
Problemele și tulburările, atunci când apar, nu sunt cauzate de „natura umană rea”, ci mai degrabă de o gestionare defectuoasă a crizei. Distribuția inechitabilă a resurselor, lipsa informațiilor sau percepția nedreptății (cum ar fi specula cu prețurile) pot declanșa reacții negative. Experții subliniază că statul nu ar trebui să trateze cetățenii ca pe „copii sau animale”, ci să canalizeze energia lor spontană de solidaritate, asigurând justiția și o comunicare transparentă.
Prin urmare, „mitul panicii” este mai degrabă perpetuat de imaginile mediatice și scenariile distopice decât de realitate. O coadă lungă la un magazin în caz de penurie este mai spectaculoasă pentru știri decât doi vecini care își împart lumânări. Dar exact acest ajutor reciproc de zi cu zi, nu haosul inventat, definește comportamentul majorității oamenilor în fața adversității și îi ajută să depășească cele mai dificile momente.
