Pana de curent

Nu a fost o frânare bruscă. Mai degrabă, trenul a încetinit până s-a oprit. Nimeni nu a băgat de seamă la început. De luni de zile, linia de mare viteză dintre Madrid și Barcelona suferă de supraaglomerare la anumite ore, iar aceste opriri, odată de neconceput, sunt acum frecvente. Fețele pasagerilor s-au schimbat când vocea conductorului a informat scurt, dar concis: «Este o pană generală de curent la nivel național; nu știm când vom putea relua călătoria». Trenul Iryo care plecase din Atocha la 11.22 și care trebuia să ajungă la Barcelona la 14.15 a rămas blocat între Calatayud și Zaragoza, ca multe altele de pe linia de mare viteză cu cei mai mulți pasageri din Spania. Fețe de circumstanță și de curiozitate mai mult decât de îngrijorare. Informațiile au circulat cu oarecare generozitate la început, cu apeluri la calm.

Mai multe informații Trenurile se opresc în toată țara și traficul aerian este redus cu 20% pentru a garanta siguranța Fețele au început să se schimbe când o altă voce, nu prin megafon, ci cu megafonul în mână, a trecut vagon cu vagon pentru a informa. «Am deconectat trenul, trebuie să economisim energia bateriilor pentru ca, atunci când revine lumina, să putem ridica pantografii [piesele de prindere la catenară] și să putem circula din nou». Trenul, cu aproape 400 de persoane la bord, a început să fie un du-te-vino spre bar pentru a asalta ultimele provizii din frigidere. Cu toate acestea, cele mai îngrijorătoare mesaje veneau de la toalete: fără curent, pompele de ape uzate nu mai funcționau. «Se întâmplă același lucru în toate urgențele; iar hârtia igienică este primul lucru care se termină», își amintea un fost pușcaș marin din Florida care tocmai sosise la Barajas pentru a face o călătorie prin Europa. Se întreba dacă Spania are planuri pentru urgențe și uragane.

În cele peste cinci ore în care trenul a rămas oprit în mijlocul pustietății, membrii echipajului au făcut tot ce le stătea în putere pentru ca oamenii să se simtă bine. După două ore au deschis câteva uși pentru a lăsa aerul să circule. «Interzis să coborâți; deschidem doar pentru a respira», spuneau la început. La scurt timp, una dintre uși s-a transformat în acces la o toaletă improvizată. Toaleta era un tufiș lângă gardul liniei. Și doar câte doi și sub control strict al echipajului. «Cine poate, să aștepte». După patru ore, situația era deja mai complicată și au fost deschise toate ușile de pe o parte a trenului, cea care nu dă spre calea de sens opus. Au apărut niște scări de urgență precare, dar utile, și s-a putut începe coborârea. «Asta da, nu coborâți dacă este doar pentru a respira, rămâneți la ușă». Mulți pasageri descopereau, cu uimire, cum distanța dintre ușă și pietrișul căii ferate era ușor de doi metri, deoarece trenul era înclinat într-o curbă. «Ce lucruri, de la pandemie încoace înlănțuim una după alta», exclama o femeie de vreo 75 de ani care la această oră trebuia să fie deja la hotelul ei Imserso din Miami Platja (Tarragona).

Cu puțin timp înainte de ora cinci a apărut mașina Gărzii Civile. O pereche de agenți din Zaragoza au informat despre puținul pe care îl știau și au insistat: «Coborâți din tren doar dacă aveți cu adevărat nevoie sau dacă trebuie să mergeți la baie». O jumătate de oră mai târziu, aceeași pereche de Garda Civilă reapărea cu un mesaj de speranță. «În Zaragoza s-a aprins deja lumina, nu știm cât va dura până va ajunge aici și nici când va porni trenul, dar cel puțin poate se poate porni aerul condiționat și totul va reveni la normal». Între timp, de la uși, grupuri de pasageri ajutau să urce și să coboare pe cei care trebuiau să meargă la tufișul transformat în baie. De pe gard au început să se vadă și vecini din ferme învecinate, care s-au apropiat pentru a se interesa de starea pasagerilor suferinzi. Nu s-au apropiat cu mâinile goale. Au apărut bidoane de apă, sticle de Coca Cola și chiar pungi de cartofi. «Trebuie să vezi cât de solidari sunt oamenii», spune Isabel, care își amintește de weekendul pe care l-a petrecut la Madrid și care a ajuns să stea așezată pe taluzul căii ferate AVE. Mulți nu au coborât din tren. Pentru că nu au vrut sau pentru că nu au putut. Dolores, din grupul de turiști Imserso, murmura privind pe fereastră una dintre multele teorii conspiraționiste care circulau deja la această oră despre originea penei de curent: «Dacă a fost Putin, deja merită»