La sediul prezidențial din centrul Kievului, capitala Ucrainei, se simte tot mai mult că iritarea președintelui Statelor Unite, Donald Trump, față de omologul său rus, Vladimir Putin, este mai mare decât pare. Deoarece ideea de a stabili o încetare a focului pe frontul ucrainean a fost a liderului republican. Când a anunțat, acum două luni, că a telefonat cu Putin și cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, planul era acesta: negocieri „imediate” pentru o încetare a focului. Lucrurile s-au prelungit până la întâlnirea bilaterală de la Yeda (Arabia Saudită) din 11 martie dintre americani și ucraineni, pe de o parte, și ruși, pe de altă parte. Kievul a acceptat un armistițiu de 30 de zile. Moscova, nu. Și, la mai bine de o lună distanță, nu pare să o facă, judecând după ultimele masacre comise împotriva populației civile din Krivói Rog și Sumi. Peste o jumătate de sute de morți pe pământ ucrainean în doar zece zile, care amenință să tensioneze dialogul dintre Washington și Moscova.

Deja după moartea a aproximativ douăzeci de persoane în Krivói Rog, dintre care nouă copii, pe 4 aprilie, Trump și-a făcut publică furia împotriva Kremlinului. „Bombardează ca nebunii”, a spus el într-o apariție publică de la Casa Albă, „nu sunt mulțumit de ceea ce se întâmplă”. Este de așteptat să nu fie mulțumit nici după cele peste 30 de victime mortale înregistrate de căderea a cel puțin două rachete balistice duminica aceasta în Sumi, în nord-estul Ucrainei, lângă granița rusă.

Cu câteva ore înainte de a avea loc acest ultim masacru, liderul republican, la bordul avionului prezidențial, afirmase următoarele despre conversațiile cu Rusia: „Ajunge un punct în care trebuie să reziști sau să taci. Vom vedea ce se întâmplă, dar cred că merge bine”.

Negocierile privind invazia la scară largă inițiată de Rusia pe 24 februarie 2022 urmează trei căi diferite. Una este cea care încearcă să sigileze tocmai un armistițiu, cu medierea Statelor Unite și dialogul său cu părțile, ca la întâlnirea de la Yeda din martie. O alta este cea pe care Washingtonul a trasat-o cu Kievul, pe de o parte, pentru a încheia un acord de exploatare a mineralelor și a altor resurse naturale ucrainene, și cu Moscova, pe de altă parte, pentru a recupera relațiile atât diplomatice, cât și comerciale dintre cele două puteri. Toate aceste căi sunt interconectate și de ele depinde viața civililor sub focul rusesc.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat în mai multe rânduri ce își dorește: o încetare a focului necondiționată care ar putea fi valabilă timp de 30 de zile prorogabile. Această încetare a violenței ar trebui să fie monitorizată de Statele Unite, deși pe teren se deschide posibilitatea unei forțe internaționale în care să participe mai multe țări sub conducerea Franței și a Regatului Unit — Kievul contează pe posibila încorporare a aliaților chiar și din afara NATO — care să garanteze respectarea acordului de armistițiu.

Primul pas a fost făcut pe 11 martie la Yeda. Washingtonul a propus aceste 30 de zile de pauză; Ucraina a acceptat, dar Putin a condiționat pactul de oprirea furnizării de arme străine către tabăra ucraineană și de mobilizarea și antrenamentul de noi soldați. La o lună distanță, totul rămâne la fel.

Al doilea tentativa de armistițiu a fost semnată pe 25 martie, dată la care Moscova și Kievul s-au angajat, din nou cu medierea Washingtonului, la o încetare a ostilităților împotriva sectoarelor energetice și în Marea Neagră. Un pact care a început cu o mare confuzie în jurul intrării sale în vigoare și care nu a fost respectat în practică. Unii și alții se acuză zilnic de atacarea infrastructurilor cheie ale rețelei electrice.

Trimisul rus în SUA, Kirill Dmitriev (stânga), alături de responsabilul american pentru dialogul cu Rusia, Steve Witkoff, vineri la Sankt Petersburg. Associated Press/LaPresse (APN)

Există și un alt obstacol în aceste conversații. Administrația Trump contează pentru aceasta pe doi oameni cu idei diferite. Pe de o parte, se află generalul Keith Kellogg, trimis pentru Ucraina; pe de altă parte, multimilionarul Steve Witkoff, responsabil de relațiile cu Moscova. Potrivit informațiilor agenției Reuters, la începutul lunii aprilie și într-o întâlnire la Casa Albă, Witkoff i-a transmis președintelui că cea mai rapidă modalitate de a obține încetarea focului era să oferea Rusiei proprietatea asupra celor patru provincii pe care le revendică ca fiind ale sale (Donețk, Lugansk, Zaporiyia și Herson). Kellogg s-a opus deschis, argumentând că, deși societatea ucraineană ar putea accepta anumite cesiuni, nu ar face-o asupra totalității acelor patru regiuni. Trupele ruse nu controlează în totalitate niciuna dintre ele.

Witkoff a avut vineri trecut la Sankt Petersburg o întâlnire cu Putin în care, timp de patru ore, au vorbit despre Ucraina. Responsabilul rus pentru menținerea dialogului cu Washingtonul, Kirill Dmitriev, aflat la conducerea unui fond de investiții notabil și cu o lungă perioadă de formare în Statele Unite, a calificat întâlnirea drept „productivă”. Tocmai Dmitriev a călătorit la începutul lunii aprilie la Washington, unde a avut întâlniri cu membri ai administrației Trump. Moscova nu a oferit detalii despre rezultatul conversațiilor, dar Dmitriev însuși a catalogat drept „constructive” întâlnirile în care, conform versiunii sale, președinția americană a putut înțelege mai bine „poziția rusă”.

Trimisul Kremlinului a recunoscut într-un interviu pentru CNN că misiunea sa era relansarea relațiilor economice dintre cele două țări și că în niciun caz nu a cerut Statelor Unite ridicarea sancțiunilor.

Această cale este poate cea care progresează cel mai bine, departe, fără îndoială, de negocierea dintre guvernul Zelenski și cel al lui Trump în jurul unui posibil acord de exploatare a mineralelor ucrainene. În acest weekend, la Washington s-au desfășurat întâlniri tehnice între o delegație ucraineană condusă de viceministrul Economiei, Taras Kachka, și una nord-americană. Potrivit presei americane, pozițiile sunt foarte departe una de alta.

În ultima schiță, potrivit agenției Reuters, echipa președintelui Trump, în care secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, are o influență specială, a revenit la poziții maxime: nu vorbește despre garanții de securitate, așa cum cere Kievul, extinde pactul la resursele fosile (petrol și gaze), solicită returnarea întregii ajutoare acordate în acești trei ani de război și își arogă capacitatea de a bloca orice acord cu terții. Ucraina și Uniunea Europeană au semnat deja în 2021 un memorandum de înțelegere pentru a consolida cooperarea în ceea ce privește mineralele și pământurile rare.

„Acordul care se discută, potrivit mass-media, nu aduce niciun beneficiu real pentru Ucraina”, afirmă într-un e-mail Petro Oleschuk, doctor în Științe Politice și expert al centrului de analiză United Ukraine, „deoarece trebuie să-și asume noi datorii și să transfere toate industriile strategice sub controlul Statelor Unite, fără a primi nimic în schimb”. Pe masă, în ultima propunere americană, ar fi chiar și controlul unuia dintre gazoductele care trec prin Ucraina. „Acordul în sine”, continuă Oleschuk, „reprezintă o amenințare potențială la adresa suveranității Ucrainei, poate fi neconstituțional și poate obstrucționa aderarea sa la UE”.

Acest „nimic în schimb” despre care vorbește Oleschuk se referă la lipsa garanțiilor de securitate. Washingtonul consideră că simplul fapt de a avea un acord de exploatare a resurselor și, prin urmare, prezență în țară, ar oferi un fel de scut protector împotriva unei posibile agresiuni viitoare din partea Rusiei. După cum a dezvăluit la mijlocul săptămânii trecute președintele ucrainean unui grup de jurnaliști, în paralel cu discuțiile despre minerale, el însuși, în discuția purtată în urmă cu trei săptămâni cu Trump, a cerut trimiterea a zece sisteme de apărare antiaeriană Patriot, cele mai prețioase pentru interceptarea atacurilor cu rachete. Liderul ucrainean s-a manifestat chiar dispus să le cumpere, dar deocamdată nu a primit un răspuns pozitiv din partea omologului său american.