În aceste vremuri întunecate și triste

În aceste vremuri întunecate și triste, nimeni ca Papa Francisc nu a întruchipat conștiința morală și intelectuală a întregii umanități. Înaintea lui, niciun alt Papă nu a mai propus cu un asemenea avânt, luciditate și pasiune mesajul evanghelic, denunțând toate marile provocări și catastrofe de care depinde viitorul umanității: inegalitățile globale și sociale teribile și crescânde, ororile războaielor, agresiunile pe care un capitalism sălbatic și prădător le aduce mediului nostru natural.

În primul rând, inegalitățile

În primul rând, inegalitățile. În enciclica sa Fratelli tutti din 3 octombrie 2020, Papa Francisc a reamintit valorile fraternității universale, ale solidarității și ale demnității egale a tuturor ființelor umane, violent afectate de creșterea exponențială a marilor bogății și a sărăciei fără sfârșit. Francisc identifică în figura migranților victimele cele mai emblematice ale politicilor noastre inumane, care au împărțit omenirea în două: o umanitate care călătorește liber prin lume, pentru turism sau afaceri, și o altă umanitate, cea a celor scufundați și excluși, obligați de foame sau războaie la odisei teribile, până la punctul de a-și risca viața pentru a ajunge în țările noastre, unde destinul lor este detenția ilegitimă sau exploatarea rasistă ca non-persoane. O rușine pe care Papa Francisc nu a obosit niciodată să o denunțe. Vizita sa la Lampedusa în iulie 2013, cu care și-a inaugurat pontificatul, a fost un act de acuzare împotriva guvernelor noastre care, așa cum a spus în omilia sa, transformă «un drum de speranță» într-«un drum de moarte». Și a fost, de asemenea, o condamnare severă a «globalizării indiferenței, care ne-a luat capacitatea de a plânge».

În al doilea rând, războaiele

În al doilea rând, războaiele, cu «puterea lor distructivă scăpată de sub control care afectează», așa cum a scris în Fratelli tutti, în special «civilii nevinovați». «Orice război», a adăugat el, «este un eșec al politicii și al umanității, o capitulare rușinoasă, o înfrângere în fața forțelor răului». Șefilor de stat și de guvern care astăzi celebrează moartea sa ar trebui să le reamintim ultimele sale cuvinte, rostite duminica trecută în binecuvântarea urbi et orbi: «nu există pace posibilă fără dezarmare». Aceasta este, într-adevăr, singura garanție a păcii. Fără arme, războaiele ar fi imposibile, puterea organizațiilor criminale ar înceta și jumătatea de milion de asasinate care au loc în fiecare an în lume s-ar prăbuși. De aceea, îmi amintesc cu mare emoție mesajul pe care Papa Francisc l-a trimis conferinței împotriva războaielor, promovată de Constituantă Tierra pe 23 mai anul trecut. În ea, el a afirmat că principiul păcii, enunțat în multe documente internaționale, «este cu adevărat util în măsura în care este eficient și produce schimbări în realitatea lumii», așa cum ar fi, tocmai, interzicerea producției și a comerțului cu tot felul de arme, dizolvarea actualelor companii producătoare de moarte, în definitiv, dezarmarea globală și totală. Exprimându-și aprecierea pentru «proiectul unei Constituții a Pământului», Papa Francisc ne-a scris, vorbind despre dezarmare și despre garanțiile drepturilor omului, că «nimeni nu se poate simți străin de ceea ce se întâmplă în casa noastră comună. Aici legea trebuie aplicată și făcută efectivă, diferențiindu-se de simplele declarații de principiu».

Și, în sfârșit, chestiunea ecologică

Și, în sfârșit, chestiunea ecologică, căreia îi este dedicată ceea ce este poate cea mai frumoasă și celebră enciclică a Papei Francisc, Laudato si’ din 24 mai 2015. «Provocarea ecologică» este concepută în acest text ca factor de unificare a umanității și sursă a unei «noi solidarități», deoarece «rădăcinile sale umane ne interesează și ne impactează pe toți». Dar această provocare apare tocmai din lipsa iresponsabilă de solidaritate: «Se produc sute de milioane de tone de deșeuri pe an: deșeuri menajere și comerciale, deșeuri de demolare, deșeuri clinice, electronice și industriale, deșeuri extrem de toxice și radioactive. Pământul, casa noastră, pare să se transforme din ce în ce mai mult într-un imens depozit de gunoi». Toate acestea, scrie Papa Francisc, se datorează faptului că «economia își asumă orice dezvoltare tehnologică în funcție de profit, fără a acorda atenție eventualelor consecințe negative pentru ființa umană». Nu numai asta. «Energia nucleară, biotehnologia, informatica, cunoașterea propriului nostru ADN și alte capacități pe care le-am dobândit ne oferă o putere extraordinară. Mai bine zis, oferă celor care au cunoștințele, și mai ales puterea economică de a le folosi, o dominație impresionantă asupra întregii umanități și a întregii lumi. Niciodată umanitatea nu a avut atâta putere asupra ei însăși și nimic nu garantează că o va folosi bine». Dimpotrivă, este rezonabil să presupunem că o va folosi foarte rău, chiar dacă numai, scrie Francisc, din cauza iluziei dominante a «unei creșteri infinite sau nelimitate», care «presupune minciuna disponibilității infinite a bunurilor planetei, care duce la stoarcerea acesteia până la limită și dincolo de limită».

Acum, această voce revoluționară s-a stins

Acum, această voce revoluționară s-a stins, generând o durere profundă printre credincioși și necredincioși și lăsând un gol enorm printre toate rândurile apărătorilor drepturilor omului, ai păcii și ai naturii. Cu toate acestea, învățăturile sale sunt o moștenire prețioasă pentru toți, iar apărarea și punerea lor în practică sunt cel mai bun omagiu pe care îl putem aduce memoriei sale.

Luigi Ferrajoli este profesor emerit de Filosofie a Dreptului la Universitatea Roma III.

Traducere de Carlos Gumpert.