Palestinienii sunt adesea considerați vinovați până la proba contrarie sub povara ocupației israeliene. Acest lucru a fost experimentat recent de activistul și jurnalistul Hamdan Ballal, co-regizor al documentarului „No Other Land”, care a câștigat un Oscar acum doar trei săptămâni. Marți seara târziu, Ballal s-a întors în satul său, Susya (sudul Cisiordaniei ocupate), după o zi de detenție de către autoritățile israeliene. Alți doi localnici reținuți împreună cu el au fost, de asemenea, eliberați. A fost întâmpinat de colegii săi co-regizori și protagoniști. De asemenea, a fost primit de zeci de vecini, activiști, jurnaliști și chiar de parlamentarul comunist israelian Ofer Cassif.

„Voiau să mă omoare”, afirmă el despre coloniștii și soldații care l-au bătut luni la ușa casei sale. Soția sa, Lamia, privea neputincioasă pe fereastră împreună cu cei trei copii mici ai lor, așa cum a descris ea însăși înainte ca el să fie eliberat. Activistul și reporterul, cu hainele încă pătate de sânge, descrie lovituri continue din partea soldaților și lipsa asistenței medicale pe durata detenției, pe care a petrecut-o aproape în întregime legat la mâini și la ochi.

În timpul relatării sale, repetă de mai multe ori numele unui colonist cunoscut care conduce frecvent atacurile asupra palestinienilor în această zonă din apropierea Hebronului. Este vorba, potrivit lui, de Shem tov Luski, care îl amenințase deja cu violul și care luni a venit direct după el. Așa cum descriu alți locuitori, este cineva care acționează cu impunitate și foarte violent, protejat de forțele de securitate israeliene. Localnicii sunt de acord că adesea expulzează familiile palestiniene din locuințele lor și din zonele lor de cultură. Tocmai o presupusă plângere a lui Shem tov Luski, care a spus că Ballal a aruncat cu pietre în el, este motivul invocat de autoritățile israeliene pentru a-l reține. Câștigătorul Oscarului râde povestind că a fost obligat să semneze un document înainte de a fi eliberat, care îi interzice să vorbească cu colonistul, despre a cărui violență există rapoarte repetate din partea diferitelor organizații umanitare.

Mai multe informații

Ultimele știri despre războiul din Orientul Mijlociu, în direct.

Hamdan Ballal explică faptul că a mai fost atacat în trecut, dar nu se aștepta ca la trei săptămâni după primirea premiului la Hollywood să fie agresat într-un mod – între 15 și 20 de minute de lovituri – care l-a făcut să creadă că ar putea muri. „Simt cu adevărat că viața noastră este în pericol după succesul filmului și câștigarea Oscarului, dar mulți vecini suferă atacuri din partea coloniștilor și militarilor”, afirmă el. În timpul interogatoriilor și orelor de arest, auzea soldații vorbind în ebraică fără să înțeleagă, intercalând în dialoguri numele său și cuvântul „Oscar”. Cuvintele sale sunt însoțite de zgomotul avioanelor de luptă israeliene care participă la operațiunea de bombardare a Gazei, la aproximativ 50 de kilometri în linie dreaptă. „Cred că este o răzbunare pentru activismul lui Hamdan și pentru atenția stârnită” de documentar, comentează un alt co-regizor, Basel Adra.

„Să fim clari. Totul face parte dintr-o strategie pe termen lung, o politică de stat (a Israelului) pentru a ne alunga de aici”, adaugă Adra, în vârstă de 28 de ani, care în mijlocul succesului filmului a devenit tată pentru prima dată și acum are responsabilitatea adăugată a fiicei sale Tia, de trei luni. „No Other Land” reflectă vicisitudinile cotidiene ale populației din zona Masafer Yatta, unde se află Susya, cu aproximativ 350 de locuitori, sub jugul zilnic al presiunii coloniștilor stabiliți ilegal în împrejurimi, care operează adesea sub protecția polițiștilor sau soldaților. Până la 45 de „atacuri grave” a suferit satul unde locuiește Ballal de la începutul anului 2024, detaliază activistul israelian anti-ocupație Kobi Snitz, în vârstă de 53 de ani, prezent în zonă în timpul asaltului de luni; la doar câțiva metri se ridică ruinele bizantine ale vechii Susya.

Casă în Cisiordania ocupată a lui Hamdan Ballal, co-regizor al documentarului premiat cu Oscar 'No Other Land'.

Războiul declanșat în Gaza din octombrie 2023 a adus un nivel mai mare de violență din partea coloniștilor radicali, conform rapoartelor diferitelor ONG-uri palestiniene și israeliene.

„Este o versiune ridicolă” cea oferită de coloniști pentru ca soldații să-l aresteze pe Ballal, adaugă Snitz. „Atacul, în plus, a avut loc deliberat la o oră critică, exact când începea iftarul”, semnalează el referindu-se la ruperea postului pe care musulmanii o fac la apusul soarelui în timpul lunii sfinte a Ramadanului. Aruncarea cu pietre, pumnii, focurile de armă în aer, distrugerea vehiculelor și proprietăților, precum și agresiunile asupra locuitorilor fac parte din realitatea cotidiană, explică activistul israelian, care se deplasează frecvent din Tel Aviv pentru a colabora cu palestinienii.

Lângă intrarea în locuința umilă a lui Ballal, timpul înnegrește sângele de pe rănile cauzate de lovituri. Înăuntru, soția sa, Lamia Ballal, de 29 de ani, își amintește și regretă cele întâmplate. Coincizând cu relatarea cineastului, povestește că, simțindu-se urmărit, soțul ei a închis ușa casei pentru a o lăsa în siguranță înăuntru pe Lamia și pe cei trei copii ai lor, de opt, șapte și un an. Detaliază cum a asistat la atac de la mică distanță printr-una dintre ferestrele mici. „Trei bărbați în uniformă militară [războiul din Gaza a crescut numărul coloniștilor rezerviști] îl loveau cu puștile în timp ce altul îmbrăcat într-un tricou alb filma scena”, explică ea. Spune că s-a gândit să deschidă ușa pentru a-i acorda ajutor lui Hamdan, dar violența se dezlănțuise. Cei mici, două fetițe și un băiețel, se agățau de ea cuprinși de panică, plângând.

Lamia Ballal, de 29 de ani, soția cineastului Hamdan Ballal, în locuința lor din Susya.

Victimă și martor al atacului de luni a fost și activistul evreu american Joshua Kimelman, de 28 de ani, împreună cu patru colegi. Vehiculul în care încercau să scape a fost înconjurat și atacat cu pietre de coloniști. „Hamdan este cunoscut în Masafer Yatta de mult timp, dar cred că audiența mare (a filmului) a influențat”, opinează el. „Sunt instalat aici de două luni și coloniștii se victimizează mereu”, adaugă Kimelman, care face parte dintr-o organizație evreiască împotriva violenței. „Simt rușine”, comentează referindu-se la politica de sprijinire a coloniștilor desfășurată de președintele Statelor Unite, Donald Trump, care a anulat chiar și sancțiunile impuse de predecesorul său, Joe Biden. „Obligația mea în acest moment este să fiu alături de palestinieni”, încheie activistul american.

Hamdan Ballal este un cunoscut informator și activist palestinian care a ajuns implicat în proiectul documentarului, ca și restul participanților, fără să știe că va ajunge atât de departe. Totul începe cu Basel Adra primindu-l în casa sa pe reporterul israelian Yuval Abraham, deplasat și el marți până la Susya. Ambii au ajuns să devină protagoniști. Discursul lui Adra se învârte mereu, ca și în „No Other Land”, în jurul ilegalității prezenței pe pământ palestinian a coloniștilor, militarilor și polițiștilor israelieni.

De la Masafer Yata la Hollywood și de la Hollywood la Masafer Yata. Închis cercul covorului roșu, al smokingurilor, al pozatului și al zâmbetelor cu statueta în mână, greutatea realității și-a recăpătat locul. Întoarcerea la viața printre praf, case precare, capre, oi și pietricelele care servesc drept armă coloniștilor. Aici locuiește câștigătorul unui Oscar?, se întreabă cineva ajungând pe coasta abruptă la o locuință cu două camere fără mobilă, cu podea de ciment, fără apă curentă și cu lumină dependentă de panouri solare. Așa este. Nimic nu pare să se fi schimbat în viața acestor palestinieni în ciuda premiului și în ciuda faptului că au atras atenția comunității internaționale cu documentarul, care a câștigat deja un premiu la Berlinale.