În câteva cuvinte
Articolul relatează despre atmosfera din Piața San Pietro după decesul Papei Francisc, evidențiind amestecul de credincioși, turiști și curioși adunați pentru a-și lua rămas bun și a marca acest moment istoric. Diverse persoane își împărtășesc gândurile și emoțiile cu privire la pontificatul său și la impactul său asupra Bisericii.
Balconul bazilicii San Pietro din Vatican
Balconul bazilicii San Pietro din Vatican încă mai arăta luni dimineața împodobit ca în ocaziile speciale, după ce Papa Francisc, în convalescență, a oferit de acolo duminică ultima sa binecuvântare. După decesul Pontifului argentinian, noul Papă va fi cel care se va arăta la acest balcon important pentru a se prezenta lumii.
Piața San Pietro și bazilica se umplu încetul cu încetul, ca în orice zi normală și mai ales acum, în timpul Jubileului, unde afluxul de pelerini care se amestecă cu turiștii este constant. Pe toate străzile care duc spre celebra colonadă a Sfântului Petru apar romani, penitenți, credincioși și curioși. De asemenea, mai multe echipe de muncitori se pregătesc să îndepărteze florile de pe balcon și de la ușa bazilicii, precum și miile de scaune care fuseseră așezate pentru a urmări slujba de Paște.
În ziua precedentă, duminica Învierii, una dintre cele mai importante sărbători pentru creștini, Francisc, care a decedat la ora 7.35 dimineața luni — imediat după Săptămâna Mare — a străbătut piața la bordul papamobilului pentru a saluta credincioșii, sau cine știe, poate pentru a-și lua rămas bun. În același loc, luni, șoaptele unui grup de călugărițe care, sprijinite de grilajele porții principale a bazilicii, rostesc litanii, uitându-se la altarul principal, contrastează cu zgomotul a două tractoare care manevrează înainte și înapoi, trăgând remorci încărcate cu scaune și garduri metalice.
«Știam că este foarte bolnav, dar oricum ne-a luat prin surprindere, practic, nu te poți pregăti pentru așa ceva. A fost un mare papă», spune sora Giuseppina Impaglioto, o călugăriță italiană care se află la Roma din 1978 și care a venit în Piața San Pietro pentru a se ruga pentru defunctul Pontif, liderul spiritual a peste un miliard de catolici.
Cu agitația zilnică a unui loc atât de turistic și aglomerat precum Vaticanul, chiar și într-o zi atât de specială precum cea a dispariției Papei, viața decurge normal, deși majoritatea comentariilor care se aud în diferite limbi au legătură cu știrea zilei. «Încetul cu încetul, totul se va umple de oameni care vin doar să-și ia rămas bun de la Papă, eu aveam de gând să fac această vizită la bazilică oricum, tocmai am văzut știrea la telefon, este o zi istorică», spune Raúl Saavedra, de 47 de ani, angajat al unui supermarket din Cáceres, care a petrecut Săptămâna Mare la Roma și a vizitat Vaticanul luni, înainte de a se întoarce în Spania, crezând că această zi va fi mai puțin aglomerată.
În jurul său, un grup de călugărițe, ca și mulțimea mare, fac fotografii cu bazilica pe fundal, un cuplu își ține telefonul mobil cu brațul întins pentru a face o fotografie, o familie face un gest ca și cum ar oferi telefonul lor celor care trec pe lângă ei pentru a cere să li se facă o fotografie. Unii cumpără suveniruri de la un stand ambulant din piață care oferă magneți și brelocuri. Alții caută fântânile pentru a se răcori și umbra pentru a se adăposti de soarele de primăvară al acestei zile de luni care este arzătoare în orele de mijloc ale zilei. Mulți stau pe pământ pentru a se odihni în timp ce se uită la telefoane, unii citesc pe ecrane și comentează informații despre moartea lui Francisc, iar alții pur și simplu trec în revistă instantaneele pe care le-au făcut în călătoria lor în orașul etern.
În du-te-vino-ul de oameni care ies din bazilică, în momentele de blocaj, când coada se oprește, necunoscuții conversează unii cu alții, dacă se recunosc din aceeași limbă, despre știre. «Ce oportuni am fost, trebuia să venim chiar în ziua în care moare Papa», ironizează un bărbat în italiană. «Moment istoric».
Profesorul unui liceu din Genova, care este în excursie, își adună elevii în cerc și le explică ce s-a întâmplat, înainte de a ilustra programul zilei. «Este un moment istoric pentru Biserică, sperăm să putem trece să ne luăm rămas bun de la Papă când îl vor așeza în bazilică, acum vom participa la o slujbă într-o altă biserică», spune el.
Unii oameni lasă flori pe stâlpii de iluminat sau pe fântânile din piață. De asemenea, trece un cuplu de proaspăt căsătoriți cu fotograful lor pentru a face fotografii în această zi însorită în fața bazilicii. Ea este îmbrăcată în roșu și ține în mână buchetul de mireasă. Unii trecători care trec pe lângă ei se întorc pentru a contempla mai atent scena care, pe de altă parte, face parte din climatul normal al unui mușuroi de turiști prin care trec zilnic mii de oameni din cele mai variate origini.
În atmosferă se văd, de asemenea, ca în fiecare zi, multe steaguri argentiniene. Pablo Gómez călătorește prin Europa cu soția sa Marcela din Navarro, un oraș argentinian situat la 100 de kilometri de Buenos Aires, pentru a vizita «locurile originare ale strămoșilor săi». Tocmai au sosit din Croația și au făcut o oprire la Roma înainte de a se întoarce în Argentina. «Am vrut să-l vedem pe Francisc», spune el, «dar nu am ajuns», completează fraza la unison. Sunt religioși, adepți ai lui Don Bosco și îl cunosc pe Bergoglio din perioada sa de arhiepiscop de Buenos Aires. Ea a participat cu ani în urmă la un curs de cateheză susținut de prelatul de atunci, Jorge Mario Bergoglio. «Într-o parte a formării, el a ridicat posibilitatea de a intra în politică pentru a face viața oamenilor mai bună. Mie mi-a oferit direct această opțiune, fără a menționa niciun grup concret, și eu care nu am participat niciodată la politică, i-am spus că nu și mi-a spus că singura modalitate de a îmbunătăți lumea este să intri în politică și în scurt timp am candidat și am fost aleasă consilier în orașul meu», își amintește ea. Și continuă: «Sunt experiențe care ne marchează. Mi-a părut foarte rău că Francisc nu s-a putut întoarce în Argentina, pentru noi ar fi fost un punct de unire important».
«El a venit să transforme Biserica. A făcut mari schimbări în interiorul structurii Bisericii și a stabilit, de asemenea, un dialog cu alte religii și alte ramuri ale creștinismului», spune soțul ei.
O imagine fixă pe unul dintre ecranele gigantice din piață, prin care se transmit de obicei slujbele Papei, amintește de moartea pontifului și anunță că după-amiaza se va recita Rozariul pentru sufletul său. «Cred că el simțea într-un fel că se apropia sfârșitul. Mi-a dat această impresie când a vizitat închisoarea în Joia Mare pentru a-i vedea pe deținuți și, de asemenea, când s-a dus să se roage în bazilica Santa Maria La Mayor, unde va fi înmormântat. Pare că spunea: ‘Lăsați-mă să fac aceste ultime lucruri, care sunt ultimele mesaje pe care vreau să le lansez lumii, ultimele mele intenții; când nu voi mai fi, continuați să faceți aceste lucruri’, sau când s-a dus în bazilica San Pietro să se roage, ca și cum ar spune: ‘Lăsați-mă să o văd pentru ultima dată’», este de părere Danilo Iodice, un psihiatru de 32 de ani, originar din Salerno, care lucrează la Roma. «Se pare că a decis să-și petreacă ultimele ore așa cum a vrut, dând ultimul său mesaj ca Papă», adaugă Iodice, care a venit în Piața San Pietro în ziua sa liberă cu un prieten pentru a vedea ce atmosferă era într-o zi atât de importantă.
«Fiind la Roma este imposibil să nu urmărești știrile despre Papă», subliniază el. Este de acord cu el prietenul său Fabio Caradente, un educator napolitan de 33 de ani care locuiește și el la Roma. «Se respiră un climat foarte particular și neobișnuit. Nu i-a fost ușor să trimită un mesaj lumii arătându-se în public în circumstanțele sale, simțindu-se rău, a vrut să fie printre oameni», răspunde Caradente.
