Când agenții i-au arătat fiul său după o săptămână de dispariție, a fost surprins să-l vadă că arăta ca „unul dintre acei bărbați care se ascund în camioanele din Algeciras”.

Băiatul, de 14 ani, purta pantaloni de trening ai Barcelonei care nu erau ai lui, părul ras deasupra urechilor, cu șuvițe albastre, cu privirea pierdută. Tatăl acestui tânăr, un lider sindical din Extremadura, numit să conducă organizația națională, hotărâse cu șase luni în urmă că nu mai putea face față. După ce a obținut custodia în septembrie, fiul său i-a fracturat nasul cu un pumn. Niciodată nu și-a imaginat, la fel ca și tatăl celuilalt băiat de 15 ani, un bucătar celebru și lider politic local, ce avea să se întâmple aproape 48 de ore mai târziu. Crima brutală a educatoarei sociale, Belén Cortés, care îi supraveghea în noaptea de 9 martie într-un apartament protejat din Badajoz, a înghețat casele din Extremadura pentru că nimeni nu își explică ce trebuie să meargă prost pentru ca niște tineri cărora, aparent, nu le-a lipsit nimic, într-o zi să decidă să ia o curea și să-și sufoce îngrijitoarea până când sunt siguri că nu se mai mișcă.

„Ar putea fi copiii oricui și asta este ceea ce sperie”, a rezumat o vecină din Castuera în timp ce simțea teroarea și necredința unei jumătăți de sat în ziua în care au îngropat-o pe Belén. În timp ce tocurile zgâriau asfaltul și o tuse rupea tăcerea impusă de sicriul unei femei „înalte și puternice” de 35 de ani, nu s-au auzit plânsete sau lozinci. Ea ar fi putut fi și fiica, sora, vecina oricui. Persoanele arestate pentru crimă sunt trei, o tânără de 17 ani și cei doi de 14 și 15 ani. Dar sunt menționați doar ei când se vorbește despre caz. Poate pentru că ea a declarat la Parchet că „nu a avut nimic de-a face cu omuciderea”, deși autoritățile continuă să investigheze participarea sa, deoarece a fugit în acea noapte cu mașina furată cu ceilalți doi. Și s-ar putea ca ei să fie menționați doar pentru că, cu o săptămână înainte, acei doi colegi de apartament au fost protagoniștii unei evadări deloc discrete, care i-a dus de la petrecerile de la carnavalul din Mérida, la furtul casei unei cafenele, la jefuirea unei alte case, la vizitarea apartamentului ocupat al mamei unuia dintre ei, la consumul de cocaină și fumatul de heroină pe folie de aluminiu. Și pentru că totul sugera că vor face asta din nou, conform mesajelor pe care Belén i le-a trimis iubitului său și unuia dintre părinții băieților în acea noapte. O sursă apropiată acestuia își amintește că i-a văzut sosind distruși la secția de poliție din Badajoz după aventura lor, transferați de agenți din satul unuia dintre ei, în Villafranca de los Barros, la 80 de kilometri de capitala Badajoz. Așa cum au venit, în zori, acuzați de două furturi minore, într-o decizie extrem de pusă sub semnul întrebării în aceste zile de către protagoniștii acestui eveniment, inclusiv familia educatoarei, un judecător de serviciu a decis să-i trimită din nou acasă.

Erau primele ore ale zilei de sâmbătă, 8 martie. Pentru a ajunge la noaptea de duminică, 9 martie, la ora 22:30, este necesar să mergem cu luni în urmă. La punctele care ajung să-i conecteze pe acești doi tineri, din familii cunoscute din regiune, cu povești similare, pe care Junta de Extremadura —responsabilă de paza și custodia lor—, printr-un judecător pentru minori, a decis să-i reunească cu două săptămâni în urmă într-o vilă semi-detașată pe strada Castillo de Benquerencia din Badajoz. Un domiciliu cu aspect familiar, care funcționa ca un centru pentru minori la scară mică (doar patru locuiau împreună) care comiseseră o infracțiune. Locul de muncă al lui Belén, care împărțea custodia cu alți patru educatori, pe rând, a minorilor. În acest reportaj, pentru a le respecta identitatea, vor fi numiți Juan (cel de 14 ani) și Pedro (cel de 15 ani). Când tatăl lui Juan, liderul filialei regionale a unui sindicat, a obținut în septembrie custodia celor doi copii ai săi, a apărut o știre în presa locală: „O instanță din Don Benito retrage custodia a doi minori unei mame pentru obstrucționarea vizitelor la tată”. Erau Juan și sora lui, atunci de opt ani; el avea încă 13 ani. Conform notei de la Canal de Extremadura și care este detaliată de acest ziar avocatul tatălui, Fernando Cumbres, dintr-un restaurant din Badajoz, copiii nu-și mai văzuseră tatăl de patru ani. Mama lor, o cercetătoare care lucrează într-o companie agricolă din zonă, își acuzase fostul soț că și-a abuzat fiica, un fapt pe care nu l-a putut demonstra niciodată. Avocatul a amintit acea știre miercuri, în care a declarat că clientul său a trăit un „calvar judiciar”. Nici nu-și imaginase crucea pe care avea să o înceapă doar șase luni mai târziu. Cumbres vorbește pentru el, pentru că asigură că tatăl —contactat și de acest ziar— nu este în stare să relateze nimic.

Fiul său cel mare, a cărui imagine a circulat fără rezerve deoarece familia a trimis-o presei când era dispărut, cu părul ciufulit, ochii șmecheri și zâmbetul de copil, este posibil să fi ucis cu sânge rece o femeie. Că, cel puțin, a văzut pentru prima dată moartea de aproape a unei persoane, un cadavru bătut și asfixiat, la vârsta de 14 ani. A femeii cu care el schimba mesaje în aceeași noapte despre dacă siropul își făcuse efectul și care juca rolul de mamă timp de câteva ore. Juan a locuit în acea casă din 13 ianuarie, după ce tatăl său a decis într-o bună zi că nu mai poate face față: băiatul i-a dat o bătaie și nu a fost singura. Pedro a locuit și el cu tatăl său înainte de a ajunge la centrul pentru minori. Acest bucătar binecunoscut al televiziunii regionale, care a candidat la ultimele alegeri regionale, i-a răpit și el prin justiție custodia celor trei copii ai săi mamei lor, acum nouă ani. Pedro, ca și Juan, era cel mai mare. Tatăl vorbește cu Джерело новини la telefon, conștient de posibilul rol al fiului său și că trebuie să fie al său: „Știu foarte bine că este o crimă oribilă și trebuie să plătească pentru asta și să-și ceară iertare, dar cred, de asemenea, că trebuie să ajungem să înțelegem cum s-a putut întâmpla așa ceva. Știu că acest lucru era evitabil din primul minut”, avertizează el. Înainte de a trebui să „implore” Junta să aibă grijă de fiul său, cu ceva mai mult de un an în urmă, spune el, situația din casa sa cu ceilalți doi copii adolescenți era „insuportabilă”. „A trebuit să renunț la custodia și custodia pentru că nu am putut face față cu el. De un an nu am mai putut, și asta, fiul meu nu a fost niciodată violent cu mine, dar foarte conflictual, era multă tensiune în casă. Și mai am alți doi copii mai mici, care au un an, și trebuie să-i protejez dacă unul a pierdut controlul”, explică tatăl său. Pedro a locuit de două luni și jumătate în centre pentru minori, dar doar 14 zile în apartamentul pe care îl supraveghea Belén. Dintre care, o săptămână a fugit. „Nici nu cred că o cunoștea bine”, subliniază tatăl său. „S-a spus totul despre el, până și dacă era expert în furtul de mașini... Vă rog, este un copil care s-a adunat cu cine nu trebuia, cu adulți care făceau asta. Este un copil care a văzut ce nu trebuia să vadă”, continuă el. Atât anturajul lui Juan, cât și tatăl lui Pedro, sunt de acord cu un lucru: tinerii nu ar fi trebuit să se întoarcă niciodată în acea casă aflată în grija lui Belén.

Când Garda Civilă i-a găsit pe cei doi în satul mamei lui Pedro și au dat declarații pentru furtul cafenelei fără un procuror pentru minori prezent —nu era niciunul de serviciu sâmbătă— care să poată solicita o măsură mai strictă, un judecător a stabilit să se întoarcă la punctul de plecare. Și acea mișcare administrativă atât de cotidiană, atât de aparent inofensivă, ar fi putut pune educatoarea în fața unui risc extrem, asigură ei. Ce s-a întâmplat cu câteva minute înainte de crima lui Belén?, de ce nu au așteptat să fugă din nou fără violență dimineața, așa cum cel puțin Pedro o făcuse de patru ori înainte? Aceste întrebări continuă să răsune în capul părinților lor. Ce s-a întâmplat în acele patru ziduri pentru ca „copiii” lor, crescuți în familii de clasă medie, care chiuleau de la școală, dar care nici măcar nu au lovit un coleg (potrivit tatălui lui Pedro), să decidă să strângă cu forță o curea, cu decizia pe care aceasta o cere pentru a ucide? Crima de la Badajoz a fost o lovitură pentru ficatul unei Administrații care dă explicații în aceste zile cu picături despre un serviciu adesea invizibilizat, în acest caz, externalizat unei companii private, Cerujovi, în care lucra Belén Cortés cu o tură singură noaptea cu patru minori care au comis un fel de infracțiune. De asemenea, a zguduit un sistem de justiție al minorilor, care în Badajoz (150.000 de locuitori) nu avea un procuror de serviciu pentru că era weekend— după cum a asigurat pentru Джерело новини o persoană importantă din Parchetul Superior de Justiție—, de parcă criminalitatea infantilă ar trebui să fie restrânsă la calendarul școlar. Și la o realitate aproape întotdeauna în umbră, cea pe care o trăiesc sute de educatori și asistenți sociali care, după brutalitatea crimei lui Cortés, au dezvăluit zecile de amenințări și agresiuni cu care trebuie să conviețuiască în locuri de muncă precare. Crima lui Belén Cortés a mai mișcat lucruri. Detaliile de viață ale fiecăruia dintre cei implicați au pulverizat, fără a fi nevoie de date sau statistici, prejudecățile care sunt utilizate în mod obișnuit pentru a agita ura împotriva minorilor care trăiesc în acest tip de centre, în special cu cei de origine străină. O crimă atroce, sălbatică, presupus comisă de spanioli ca mulți alții.

„Nu înțeleg părerea gratuită a oamenilor care nu știu ce s-a întâmplat, care nu știu ce este în spatele. Dar vă spun ceva: Asta i se poate întâmpla oricui”, insistă tatăl lui Pedro.