Poliția Națională a arestat trei persoane, printre care și tatăl fetiței de doi ani care a murit într-un schimb de focuri în Plasencia, provincia Cáceres, pe 30 martie, Iván Montaño, de 20 de ani.
Franța este încă șocată după atacul comis ieri într-un liceu din Nantes de un adolescent de 16 ani, care a înjunghiat patru elevi în timpul orei, dintre care unul a decedat. Procurorul orașului, Antoine Leroy, a oferit vineri primele detalii ale anchetei și a relatat scena de groază: adolescenta decedată, de 15 ani, a primit 57 de lovituri de cuțit. Ea era, potrivit lui Leroy, «singura persoană cu care agresorul avea o relație bună în cadrul unității de învățământ».
Parchetul Provincial din Barcelona a solicitat unui judecător să ordone editurii Anagrama să predea cartea «Ura». În această lucrare, scrisă de Luisgé Martín, José Bretón povestește cum și-a ucis copiii, asasinați în Córdoba în 2011, și oferă detalii despre viața sa de familie și în cuplu cu Ruth Ortiz, mama minorilor asasinați, care a solicitat ca cartea să nu fie publicată.
Situația declanșată în jurul editării, distribuției și comercializării cărții «Ura», de Luisgé Martín, publicată de Anagrama, a adus în centrul atenției unele dintre cele mai delicate conflicte ale societății contemporane: care este locul victimei; cine are dreptul la cuvânt și în ce condiții îl poate exercita; cine, dimpotrivă, are posibilitatea de a cere tăcerea publică asupra anumitor subiecte; care sunt limitele libertății de exprimare.
Un lucru bun în a avea noțiuni despre violența de gen este că recunoști rapid manipularea psihologică, o stratagemă care constă în a nega victimei realitatea cu scopul de a o face să se îndoiască de memoria sau de percepția ei. Săptămâna aceasta, de fiecare dată când un jurnalist îmi argumenta că a-i da cuvântul lui José Bretón este un “exercițiu literar” și făcea aluzii la presupuși “maeștri” ai narațiunii, mă îndoiam de memoria mea: oare tot ce am învățat de la cei mari despre surse și etică a fost un vis?
Cererea tot mai mare de documentare, podcast-uri, seriale și cărți despre crime reale a impulsionat dezbateri despre expunerea victimelor și riscul de a cădea în senzaționalism și revictimizare, un risc care se multiplică atunci când vorbim nu despre fraude sau dispariții, ci despre crime.