Cristóbal López, salesian și arhiepiscop de Rabat, posibil Papă

Cristóbal López, salesian și arhiepiscop de Rabat (Vélez-Rubio, Almería, 72 de ani), este unul dintre cardinalii care, surprinzător, a apărut în presa italiană ca un candidat revelator pe listele cu posibili Papi. Profilul său misionar, în contact cu alte religii, și faptul că este unul dintre acei religioși aproape de oameni pe care Papa Francisc îi dorea, l-au propulsat. După ce a studiat jurnalismul, a plecat din Spania în anii optzeci și a trăit în Paraguay, Bolivia și Maroc. Când Pontiful a călătorit în această țară în martie 2019, s-au înțeles bine. Atât de bine, încât în octombrie l-a făcut cardinal. Și acum, asta.

Întrebare. Presa italiană îl indică drept un posibil Papă.

Răspuns. Unul începe și ceilalți copiază, dar nu acord nicio importanță, știu că sunt speculații jurnalistice și, ca jurnalist, înțeleg că se fac, dar sunt lucruri fără fundament.

Î. Când a aflat de moartea Papei, a început să se gândească pe cine să voteze?

R. Am venit cu ideea de a asculta, ne cunoaștem puțin și am mare încredere că aceste zile trebuie să ne ofere elemente pentru a discerne și pentru a ne inspira. Dar nu am venit cu un candidat pregătit și nici nu am unul acum.

Î. Adunările generale ajută?

R. Fiecare își exprimă ceea ce contează pentru el, și asta îți oferă deja o orientare, îți spune dacă această persoană ar fi potrivită sau dacă vezi deja că nu e cazul.

Î. Cel care cere cuvântul pentru a vorbi vrea să fie ales Papă?

R. Nu, nu, este pentru că vrea să intervină. Dacă există cineva care vrea să fie Papă și care își dorește asta, are o problemă cu capul sau cu inima, are pofte de putere care sunt nesănătoase spiritual. Și cred că între noi, sincer, nu există. Nimeni nu este atât de prost încât să vrea să pună mâna pe cartoful ăsta fierbinte. Între noi nu există candidați, nu există nimeni care să spună «Eu vreau să fiu», sau cineva care să spună «Să-l votăm pe acesta». Se păstrează cea mai mare discreție.

Î. Cum fac să se cunoască, ies la cină?

R. Da, ne cunoaștem puțin. Dintre cei 130 de electori, poate cunosc 60. Și datorită faptului că am participat la Sinod, în 2023 și 2024, și am cunoscut pe câțiva. Te cunoști ascultând. Și în pauză, în jumătate de oră pentru a bea o cafea, vorbești cu trei sau patru.

Î. Intervențiile cardinalilor sunt bune?

R. Da, fiecare se prezintă. Sunt unii cărora le place să calce frâna, sau să dea înapoi. Și vezi că alții vor ca totul să continue, să avanseze. Există oameni care susțin lucruri pe care le consider pentru mine periferice, fără prea multă importanță. Și există altele care sunt intervenții care merg la nucleu, la lucruri importante.

Î. Care este problema centrală pentru dumneavoastră acum, dacă ar trebui să interveniți?

R. Ceea ce aș vrea să spun este că Biserica trebuie să fie în slujba Împărăției lui Dumnezeu. Că Biserica trebuie să fie deschisă și să iasă în întâmpinarea celorlalte religii în dialog cu lumea și în slujba lumii. Adică, Biserica nu trebuie să fie, spunea Papa Francisc, autoreferențială. Biserica nu lucrează pentru ea însăși. Este servitoare a lumii, trebuie să fie îndreptată spre pace, dreptate, libertate, viață, adevăr și dragoste. Și de aici ies multe consecințe. De exemplu, suntem prezenți în Maroc și, fiind o minoritate absolută, nu culegem nimic, nu lucrăm pentru a obține roade, ci suntem cu adevărat în slujba. Asta schimbă totul. Scopul este de a construi Împărăția lui Dumnezeu. Și putem face asta doar cu musulmanii, nu împotriva musulmanilor. Sunt mulți care nu văd asta pentru că sunt în alte circumstanțe. În Paraguay toți sunt catolici, nu își imaginează ce înseamnă să trăiești în minoritate, să lucrezi în deplină gratuitate și să iubești așa cum ne iubește Dumnezeu. Cred că este o atitudine care ar trebui să fie peste tot.

Cardinalul spaniol Cristóbal Lopez, pe o stradă din Roma, luni.Massimiliano Minocri

Î. Și ce probleme vi se par periferice, fără importanță, așa cum spuneați?

R. Păi, faptul că normele de drept canonic sunt respectate, ceea ce este important, dar este întotdeauna în slujba misiunii. Nu este făcut omul pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om. Sau o problemă care îi preocupă pe toți, vocațiile, dar pentru mine există lucruri mai elementare, mai profunde, nu mă preocupă atât de mult dacă sunt mai mulți sau mai puțini preoți, ci ca fiecare creștin să se simtă chemat și trimis.

Î. Nu este un mister că există diviziune în Biserică, cu atacuri asupra Papei.

R. Și sunt unii care l-au numit eretic, dar între cardinali nu aș spune că există diviziune, există diferențe. Dar unitatea se construiește pornind de la acceptarea celuilalt ca fiind diferit de tine, te îmbogățește. Cred că este una dintre caracteristicile pe care ar trebui să le aibă noul Papă, capabil să construiască unitatea fără a sufoca diversitatea, o unitate în care nimeni să nu se simtă exclus.

Î. Vedeți pericolul unui schism, așa cum s-a spus în acești ani?

R. Nu văd asta posibil. Aș vedea posibilitatea ca o persoană dezechilibrată sau un grup prost orientat să se separe, dar nu văd schismul. Că sunt 10 sau 12, îmi pare rău, dar pentru a fi schismatic trebuie să ai motive. Pentru a fi eretic, trebuie să știi multă teologie, nu oricine.

Î. Dar acest Papă a fost criticat mult. A existat multă rebeliune.

R. Au fost patru sau cinci, dar este izbitor că a existat această interpelare din partea cardinalilor. Am fost surprins, ca să nu spun scandalizat, de acest mod de a acționa. Dar, în ciuda acestui fapt, văd și libertatea acestor cardinali de a se fi exprimat, cei care au făcut-o cu respect. Nu sunt de acord cu ei, dar accept că au o altă viziune, suntem frați. Altceva este vulgaritatea anumitor bloguri care poartă numele de Vatican în titlu și care practic îl insultă pe Papă.

Î. Și de ce Francisc a trezit această animozitate?

R. Pentru că i-a atins unde îi strângea pantoful. Papa a spus și a făcut gesturi care i-au pus în evidență pe mulți, ca în Statele Unite, toată predicarea socială a atins multe interese de tot felul. Asta ridică vezicule și antipatii. Și de acolo până la a lucra pentru ca Papa să fie schimbat sau pentru ca să existe un Papă diferit care să corecteze cursul celui anterior este un pas. Și există oameni în Statele Unite interesați să investească bani pentru a obține asta, ceea ce este inutil.

Î. Se văd două tendințe în conclav: continuitate sau marșarier. Papa a deschis multe procese, cu homosexuali, femei, imigranți. Ar trebui să se meargă și mai departe?

R. Trebuie să continuăm să mergem în această direcție și să lăsăm Duhul să ne facă să vedem până unde trebuie să ajungem. Trebuie să continuăm aceste procese, și ați menționat câteva, cu o Biserică incluzivă, unde nimeni să nu se simtă respins de la început. Și procesul de sinodalitate, de exemplu, unde toți sunt chemați să participe, să dea împreună răspunsul la probleme. Tot acest proces abia a început și ar fi păcat să fie oprit, trebuie continuat.

Î. Cum se vede imigrația către Europa din Africa?

R. Mă simt rușinat de politica migratorie a Uniunii Europene și a Spaniei, a Italiei. Este o politică pe care o calific drept egoistă, meschină și rahitică. Am fost emigrant, din Andaluzia în Catalonia. În familia mea au fost mulți dintre acei trei milioane de spanioli care au mers în Franța, Germania, Elveția, pentru a lucra și se pare că avem memorie scurtă. Înțeleg că Europa nu poate, într-un timp scurt, să-i admită pe toți cei care ar vrea să vină. Trebuie reglementat, dar această politică de închidere și de xenofobie tot mai mare nu este acceptabilă. Colaborează la dezvoltarea Spaniei. Sunt 400.000 de marocani care contribuie la asigurările sociale.

Î. Cum vede Spania când se întoarce din când în când?

R. Polarizată, individualistă, comodă, îmbătrânită. Dacă încă mai încasăm pensia, este datorită multora dintre acei străini.

Î. Vă imaginați în Capela Sixtină alegând noul Papă, sunteți nervos?

R. Nu, un pic curios. Deja când te numesc cardinal te gândești că o să-ți vină rândul. Este o experiență unică și pentru un creștin. Și adevărul este că te face, pe de o parte, emoționat. Pe de altă parte, un mare sentiment de responsabilitate, să te gândești că de votul meu, în parte, depinde viitorul Bisericii și și cel al lumii: zilele trecute în piața San Pietro acolo erau în fața mea Trump, regii Spaniei... Înseamnă că Biserica încă mai are ceva de spus. Își ridică vocea în favoarea păcii. Acum socialiștii și toți vorbesc despre creșterea bugetului militar la 2%. Ne întoarcem la acum 70 de ani. Este incredibil.

Î. L-ați menționat pe Trump. Există o derivă de populism, de extremă dreapta, de rasism în Europa. Cum poate aborda următorul Papă o lume atât de complexă?

R. Să vestească Evanghelia, să predice pacea, să denunțe nedreptățile, așa cum a făcut acest Papă și cei anteriori. Ceea ce a făcut Ioan Paul al II-lea în favoarea păcii a fost, de asemenea, extraordinar. Căderea zidului Berlinului a fost o gură de aer de libertate. Papa trebuie să continue să fie un lider religios, dar care vorbește despre toate, și despre politică, este o voce profetică.