Povestea Monei, o cățelușă care s-a pierdut după ce a scăpat din cușca de transport înainte de decolarea avionului spre Barcelona, nu este singura de acest gen. Însă cazul ei a ajuns acum în atenția Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care va analiza dacă despăgubirea pe care o companie aeriană trebuie să o plătească proprietarului este echivalentă cu cea pentru pierderea bagajelor.

Incidentul cu Mona datează din octombrie 2019, iar acum cazul a ajuns la cea mai înaltă instanță judecătorească a UE. Îndoiala a fost ridicată de un tribunal din Madrid, care analizează o cerere de despăgubire de 5.000 de euro, solicitată de proprietara animalului de companie de la compania Iberia, cu care călătorea din Buenos Aires la Barcelona, pentru daune morale.

Problema centrală se concentrează asupra întrebării dacă limita de despăgubire prevăzută în Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional (Convenția de la Montreal din 1999, ratificată de Spania în 2000 și în vigoare din 2004 în UE) pentru cazurile de pierdere, distrugere, deteriorare sau întârziere a bagajului se extinde și la animalele de companie.

Mona trebuia să călătorească în cala avionului, într-o cușcă de transport, alături de alte două cățele. Totuși, a scăpat din cușcă înainte de decolare. Însoțitoarea proprietarei (mama ei), care călătorea de asemenea în avion, a declarat că a văzut animalul alergând pe pistă și trei camionete urmărindu-l, conform informațiilor din dosarul judiciar. Odată ajunsă în Spania, proprietara a constatat că Mona nu a ajuns la destinație, ceea ce a determinat familia să ceară ajutor pe rețelele sociale pentru a o căuta, precum și să intenteze un proces împotriva companiei aeriene.

Compania aeriană nu a contestat necesitatea despăgubirii pentru prejudiciul cauzat, dar a susținut că aceasta ar trebui să se încadreze în limitele stabilite de Convenția de la Montreal. Acesta este punctul în care au apărut îndoieli la Tribunalul Comercial Nr. 4 din Madrid. Înainte de a emite o sentință, judecătoarea Olga Ahedo a preferat să suspende cazul și să îl înainteze către CJUE pentru a putea cuantifica despăgubirea. Concret, în întrebarea sa preliminară, semnată pe 21 martie, judecătoarea întreabă dacă referința pe care Convenția o face la „bagaj”, înregistrat sau nu, în articolul care stabilește compensația pentru pierderea sau deteriorarea acestuia, exclude animalele de companie.

CJUE va analiza norma în cauză miercuri, într-o ședință orală. Sentința, care va dura câteva luni să fie pronunțată, în funcție de complexitatea cazului, și după primirea avizului preliminar al avocatului general, va stabili calea de urmat pentru toate tribunalele care se confruntă cu cazuri similare și care își pun aceeași întrebare.

Convenția de la Montreal nu oferă un concept al "bagajului", deși judecătoarea din Madrid subliniază că Academia Regală Spaniolă (RAE) îl definește, în prima sa accepțiune, ca "ansamblu de lucruri care se poartă în călătorii". Aceasta este și descrierea utilizată de CJUE în sentințe în care a trebuit deja să interpreteze această normă internațională. În ceea ce privește animalele, legislația spaniolă, începând cu modificarea din 2021, le recunoaște ca "ființe vii dotate cu sensibilitate". Această schimbare se apropie de alte sisteme juridice din țări europene, care s-au adaptat la o "sensibilitate socială crescută față de animale", și de articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care impune statelor membre să respecte cerințele privind bunăstarea animalelor ca "ființe sensibile".

În baza acestor premise, judecătoarea afirmă că faptul că animalele sunt ființe vii dotate cu sensibilitate determină că acestea sunt "legate de proprietarii lor prin legături afective" și acest lucru justifică faptul că pierderea lor provoacă "o afectare psihică necomparabilă, în termeni generali, cu afectarea psihică provocată de pierderea unui simplu ansamblu de lucruri". Prin urmare, magistrata consideră că "limita de despăgubire nu pare să trebuiască, de asemenea, să fie echivalată".

De asemenea, ea subliniază că această daună morală nu poate fi prevenită prin "declarația specială a valorii", prin care pasagerul declară companiei aeriene valoarea obiectelor pe care le transportă în bagaj. În cazul Monei, pasagera nu a făcut o astfel de declarație cu privire la animalul său. De obicei, în caz de pierdere sau deteriorare, călătorul care a făcut această declarație poate primi o despăgubire mai mare decât cea stabilită de normă, deși și aceasta este supusă unor limite. Cu toate acestea, judecătoarea crede că o astfel de declarație nu se extinde la animale și că se referă doar la "valoarea materială a bunului".

Prin urmare, judecătoarea spune că "ar putea să nu fie echitabilă o despăgubire bazată pe un regim juridic care echivalează pierderea unei ființe vii sensibile cu pierderea unui ansamblu de lucruri", dar, având îndoieli, întreabă CJUE până la ce punct animalele de companie sunt incluse în denumirea de "bagaj" prevăzută la articolul 17.2 din Convenția de la Montreal și dacă există o limită de despăgubire, precum cea prevăzută la articolul 22.2 pentru cazul genților și obiectelor.