Amploarea tragediei care lovește Myanmar după cutremurul de vinerea trecută devine tot mai evidentă. În orașele Sagaing și Mandalay, situate la mai puțin de 20 de kilometri de epicentrul seismului, nu există curent electric sau apă curentă, iar sute de oameni trăiesc sub cerul liber, conform relatărilor martorilor pentru Джерело новини. Bilanțul victimelor a ajuns deja la 2.719, dar ar putea depăși 3.000, după cum a informat marți generalul birman Min Aung Hlaing, într-un discurs televizat. Liderul juntei militare la putere a comunicat, de asemenea, că există deja 4.521 de răniți și 441 de dispăruți. Serviciul Geologic al Statelor Unite estimează că numărul morților ar putea depăși 10.000. Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie afirmă că “nivelul de devastare la care asistăm nu l-am mai văzut în Asia de un secol”.

Printre supraviețuitori, disperarea crește. Pierderilor umane li se adaugă teama constantă de replici, care continuă să lovească regiunea și să provoace noi daune. Mii de oameni dorm afară de patru nopți, în timp ce deteriorările masive ale infrastructurii și penuria de resurse îngreunează operațiunile de salvare. Cel puțin trei spitale sunt complet nefuncționale și 22 au suferit avarii, ceea ce împiedică funcționarea lor reală, conform evaluării membrilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Organismul ONU a alertat, de asemenea, asupra riscului ridicat de apariție a unor focare de boli precum holera.

“Situația din Mandalay este mai rea decât am crezut”, asigură pentru acest ziar Haider Yaqub, directorul Plan International în Myanmar, care tocmai s-a întors la Yangon din Mandalay, unde a evaluat nevoile împreună cu echipa sa. “Ceea ce am văzut sunt părinți, cu copiii lor și câteva bunuri, în fața a ceea ce erau casele lor, dar fără a putea intra. Așteaptă ca cineva să îi ajute. Mulți alții și-au pierdut rudele înăuntru”, relatează el.

Yaqub descrie un oraș pe jumătate în ruine, unde singura sursă de electricitate provine de la generatoare, apa potabilă este rară și nu există toalete și instalații sanitare pentru populația care trăiește pe străzi. “Nu este o problemă de sărăcie, ci faptul că au rămas fără nimic. Bunurile lor au dispărut”, insistă el. Yaqub detaliază că, pe lângă alimente, sunt necesare și alte tipuri de provizii, precum brichete, corturi sau saltele pentru dormit. “Dar Myanmar nu are doar o criză; aceasta este una nouă, adăugată celor deja existente”, subliniază Yaqub.

Pentru a agrava și mai mult situația, războiul civil care devastează Myanmar de patru ani a complicat eforturile de a asista răniții și pe cei rămași fără adăpost după cel mai mare cutremur care a zguduit țara în o sută de ani. În ciuda distrugerilor și a necesității de a intensifica eforturile de urgență, Guvernul de Unitate Națională (NUG), care se declară autoritatea legitimă în semi-clandestinitate, și biroul pentru drepturile omului al ONU asigură că junta militară birmană (la putere de la lovitura de stat din 2021) continuă să bombardeze zone controlate de grupurile de opoziție.

“Drumurile pentru a ajunge la Sagaing și Mandalay au fost distruse, iar cele care nu sunt, se află în condiții foarte proaste din cauza conflictului armat”, explică pentru acest ziar Maria Àngels Viladecàs, cofondatoare a Colabora Birmania și responsabilă de proiecte pe teren din Mae Sot (Thailanda), la patru kilometri de granița cu Myanmar. Fundația sa este în contact direct cu alte organizații locale birmane, cu care coordonează trimiterea ajutoarelor. “În acest moment, există multe puncte fierbinți unde siguranța oamenilor care ar putea intra este în pericol; atât a oamenilor, cât și a mărfurilor”, subliniază ea. “Au nevoie de apă, mâncare, saci pentru cadavre… Există puține echipe de salvare și cu resurse limitate. Lucrează contra cronometru și în condiții foarte grele”, detaliază.

Între timp, în Thailanda, speranțele de a găsi supraviețuitori printre dărâmăturile zgârie-norului care s-a prăbușit în Bangkok se diminuează. Capitala thailandeză, situată la aproximativ 1.000 de kilometri de epicentrul seismului, este singurul oraș care a raportat decese în afara Myanmarului. Marți, guvernatorul orașului, Chadchart Sittipunt, a comunicat că nu se detectează semne vitale printre ruinele unde încă sunt prinse peste 70 de persoane.

Echipele de salvare, care în primele zile au prioritizat căutarea cu câini de urmă, drone și unelte manuale, se pregătesc acum să sape mai adânc cu ajutorul utilajelor grele, o metodă evitată inițial din cauza riscului de a provoca noi prăbușiri. În primele ore după catastrofă, specialiștii în situații de urgență au localizat aproximativ 15 supraviețuitori, dar de atunci au recuperat doar cadavre, 13 în total, opt bărbați și cinci femei. În Bangkok s-a confirmat deocamdată decesul a 21 de persoane din cauza seismului.

Videoclipurile momentului prăbușirii acestui turn în construcție au fost printre primele care au făcut înconjurul lumii după puternica zguduire. Imobilul, de aproximativ 30 de etaje și 137 de metri înălțime, era destinat să găzduiască Auditoria de Stat. Acolo lucrau aproximativ 320 de muncitori; majoritatea au reușit să se salveze, dar zeci au rămas prinși. Deși Bangkok nu se află aproape de o falie geologică, este construit pe un sol aluvial relativ instabil, pe malurile râului Chao Phraya. Orașul, cu 12 milioane de locuitori, se scufundă de mult timp sub greutatea clădirilor sale, ceea ce a determinat autoritățile să impună noi standarde de siguranță și calitate.

Deși aproximativ 170 de clădiri au suferit daune din cauza cutremurului, aceasta a fost singura din tot orașul care a fost complet distrusă. Guvernul a inițiat o anchetă pentru a clarifica motivele prăbușirii și pentru a determina dacă proiectul respecta normativele. Dezvoltatorul imobiliar responsabil de proiect este Italian Thai Development, iar constructorul este o subsidiară a China Railway No. 10 Engineering Group, care operează sub grupul de stat China Railway Engineering Corporation, una dintre cele mai mari companii de construcții și inginerie din lume. Autoritățile au informat că există îndoieli serioase cu privire la calitatea barelor de oțel utilizate pentru armarea stâlpilor de beton.