
În câteva cuvinte
Prim-ministra Danemarcei, Mette Frederiksen, a vizitat Groenlanda pentru a sublinia sprijinul Copenhagăi și unitatea în fața interesului crescând al SUA pentru insulă, reafirmat de declarații ale oficialilor americani și de interesul administrației Trump. Vizita are loc într-un context geopolitic tensionat în Arctica, o regiune bogată în resurse și strategică, disputată de SUA, Rusia și China. Groenlanda își dorește independența, dar procesul este complex și legat de stabilitatea economică.
Mette Frederiksen, prim-ministra Danemarcei, a aterizat miercuri în Groenlanda pentru a demonstra angajamentul Copenhagăi față de fosta sa colonie. Vizita oficialului răspunde presiunii crescânde din partea Washingtonului de a prelua controlul asupra giganticei insule arctice, parte integrantă a regatului danez. «Groenlanda aparține groenlandezilor. Statele Unite nu o vor prelua», a subliniat Frederiksen la scurt timp după sosirea sa în Nuuk, capitala teritoriului autonom.
La începutul vizitei sale de trei zile, Frederiksen s-a întâlnit cu prim-ministrul groenlandez în funcție, Múte Egede, și cu cel desemnat, Jens-Frederik Nielsen. Viitorul lider al insulei, al cărui partid, Demokraatit (Democrații), a câștigat alegerile din 11 martie cu 30% din voturi, a prezentat vinerea trecută o amplă coaliție de guvernare care include toate forțele parlamentare, cu excepția Naleraq, o formațiune radical independentistă și singura dispusă să strângă legăturile cu Statele Unite. Frederiksen a subliniat că obiectivul principal al vizitei sale este de a arăta «unitate» în fața «presiunii» Statelor Unite «cu privire la suveranitate, frontiere și viitor».
Nielsen, care va deveni luni prim-ministru groenlandez la vârsta de 33 de ani, a declarat după ce i-a urat bun venit lui Frederiksen: «Trebuie să fim uniți în aceste momente dificile în care se află Groenlanda. Și când Groenlanda este într-o situație dificilă, la fel sunt și regatul Danemarcei și Europa».
Democrații și alte două partide din coaliția de guvernare susțin ca Groenlanda, care are doar 57.000 de locuitori, să devină independentă de Danemarca în viitor, dar printr-un proces gradual în care economia insulei, încă dependentă în mare măsură de subvențiile de la Copenhaga, să fie consolidată. Statutul de autonomie reglementează posibilitatea inițierii procesului de autodeterminare, deși ultimul cuvânt aparține Parlamentului danez.
Frederiksen și-a anunțat călătoria sâmbăta trecută, la mai puțin de 24 de ore după ce J. D. Vance, vicepreședintele Statelor Unite, a acuzat în Groenlanda guvernul danez că nu a investit suficient pentru a garanta securitatea insulei. «Credem că groenlandezii vor alege să fie independenți, iar apoi vom avea discuții cu ei pornind de acolo», a amenințat Vance, înconjurat de militari, de la Pituffik, baza spațială pe care prima putere mondială o menține din Al Doilea Război Mondial în nord-vestul îndepărtat al Groenlandei.
Critici la adresa lui Vance
Prim-ministra daneză a calificat declarațiile lui Vance drept «nedrepte». «Danemarca este un aliat bun și puternic pentru toți în NATO. Am crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare. Și am fost alături de americani în situații foarte dificile de ani de zile», a susținut liderul social-democrat.
La sfârșitul lunii ianuarie, la scurt timp după ce Donald Trump a revenit cu ideea anexării Groenlandei la Statele Unite – într-un mod mult mai amenințător și insistent decât în primul său mandat – Copenhaga a anunțat o investiție de 14,6 miliarde de coroane daneze (1,96 miliarde de euro) pentru a consolida apărarea imensei insule înghețate prin achiziționarea a trei nave de război, drone cu rază lungă de acțiune, radare și sateliți. «Vom îmbunătăți capacitățile de supraveghere și vom menține suveranitatea în regiune», a declarat atunci ministrul Apărării, Troels Lund Poulsen. «Trebuie să facem față faptului că există provocări serioase în materie de securitate și apărare în Arctica și Atlanticul de Nord», a adăugat el.
Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, situată între Oceanul Atlantic și Oceanul Arctic, este bogată în resurse naturale și are o valoare geostrategică tot mai mare. Schimbările climatice reconfigurează regiunea cea mai nordică a planetei, prin deschiderea de noi rute maritime și posibilitatea exploatării mineralelor și hidrocarburilor care până de curând erau inaccesibile. Topirea gheții a transformat Arctica într-o regiune vitală pentru interesele economice și militare ale Rusiei, Chinei și Statelor Unite; iar Trump insistă că controlul Groenlandei este esențial pentru a contracara influența Beijingului și Moscovei în zonă și «pentru a garanta securitatea națională și internațională».
Groenlanda a devenit colonie daneză la începutul secolului al XVIII-lea. În 1979, a devenit teritoriu autonom al regatului Danemarcei. Iar în 2009, Copenhaga a transferat marea majoritate a competențelor guvernului local, deși apărarea, politica externă sau cea monetară depind încă pe deplin de Guvernul danez. În ultimii ani, relația dintre Groenlanda și fosta sa metropolă s-a deteriorat din cauza dezvăluirii mai multor episoade de abuzuri și maltratare împotriva populației indigene – copii smulși din familiile lor și femei sterilizate – în etapa finală a perioadei coloniale. Frederiksen, care susține că «doar poporului groenlandez îi revine alegerea viitorului său», și-a cerut scuze în 2022 pentru «tratamentul inuman, nedrept și crud» suferit de unii inuiți în anii cincizeci.
Miercuri, The Washington Post a publicat că Casa Albă compilează deja estimări privind costurile achiziționării și administrării Groenlandei. Potrivit ziarului american, Administrația Trump studiază oferta economică ce ar putea fi făcută groenlandezilor pentru a accepta anexarea la Statele Unite, costul furnizării serviciilor federale pe teritoriu și chiar estimează veniturile care ar rezulta din exploatarea resurselor sale naturale. Un sondaj din ianuarie a arătat că doar 6% dintre groenlandezi erau în favoarea încorporării în Statele Unite. 84% erau în favoarea independenței față de Danemarca, deși jumătate dintre aceștia ar sprijini autodeterminarea doar dacă aceasta nu le-ar afecta calitatea vieții.