
În câteva cuvinte
Articol despre ambiguitatea deciziilor judecătorești pe exemplul cazurilor Cerdán și Montoro, cu accent pe rolul factorilor subiectivi și importanța prezumției de nevinovăție.
În articolul „Zgomotul”, laureatul Premiului Nobel pentru economie, Daniel Kahneman, a investigat modul în care oamenii iau decizii diferite în situații identice. Acest fenomen, pe care l-a numit „zgomot”, este deosebit de vizibil în organizații, unde evaluările subiective și prejudecățile pot duce la rezultate contradictorii.
Autorul articolului atrage atenția asupra faptului că, în sistemul judiciar, astfel de „zgomote” se manifestă, de asemenea, ducând la decizii diferite în cazuri similare. În special, este vorba despre cazurile fostului secretar de organizare al PSOE, Santos Cerdán, și a fostului ministru de Finanțe, Cristóbal Montoro.
În cazul Cerdán, judecătorii, potrivit autorului, s-au bazat pe dovezi dubioase pentru a-l aresta. În același timp, cazul Montoro, în ciuda existenței unor suspiciuni serioase, se dezvoltă diferit. Autorul pune întrebarea: de ce aceste cazuri sunt tratate diferit și se poate vorbi despre corectitudinea unei astfel de abordări?
Articolul subliniază că practica deciziilor judecătorești se bazează adesea pe intuiție, pe care judecătorii o numesc „experiență”. Cu toate acestea, autorul subliniază dezavantajele unei astfel de abordări, în special în condițiile în care este dificil să se evalueze în mod obiectiv riscurile asociate suspectului. Autorul concluzionează că niciunul dintre protagoniștii cazurilor nu ar trebui să fie în închisoare, deoarece funcționează prezumția de nevinovăție și există măsuri alternative pentru a preveni posibilele riscuri.
Autor: Jordi Nieva-Fenoll, profesor de drept procesual la Universitatea din Barcelona.