Fabio, 51 de ani, avea puține speranțe că totul se va întâmpla cu adevărat. Și asta pentru că în ultimii doi ani și jumătate a supraviețuit în închisoarea Regina Coeli, din Trastevere, Roma, bazându-se pe acest sentiment particular. Trei ani de condamnare. Droguri. Arme. O fiică de 12 ani care acum are 14. O viață distrusă, dar reconstruită în închisoare. De aceea voia să-i mulțumească Papei și, împreună cu Gianni, colegul său de celulă de 72 de ani, și cu un alt deținut musulman, i-au scris o scrisoare. «Dragă Sfinte Părinte…».

Dar s-a îmbolnăvit și a petrecut 38 de zile în spital. Așa că au insistat din nou cu șiretenia romană. «Sanctitate, nu încetați să veniți. Aici promisiunile se respectă». În Joia Mare, când nu-l mai așteptau, la doar patru zile înainte de a muri și în ultima ieșire dincolo de zidurile Vaticanului, Papa s-a prezentat la Regina Coeli. «A fost un miracol», spune Fabio, deținut de 51 de ani, așezat în biblioteca închisorii. «Știți ce? Papa era unul de-al nostru».

De la venirea sa pe scaunul Sfântului Petru, Francisc și-a respectat întotdeauna dorința de a vizita o închisoare în Joia Mare și de a spăla picioarele unui grup de deținuți. Anul trecut a mers până la închisoarea Rebibbia, la periferia Romei, pentru a face acest lucru cu 12 femei deținute. Era impresionant să vezi un bătrân de 87 de ani cu probleme grave de mobilitate, îngenuncheat, abia având forța să se ridice din nou, spălând picioarele deținuților. «Oricine dintre noi poate cădea și pierde harul. Spălarea picioarelor ne conferă demnitatea de a fi păcătoși», spunea el.

De data aceasta, după o boală gravă care recomanda odihnă, nimeni nu se aștepta ca ultima sa ieșire din Vatican să fie dedicată petrecerii unui timp în închisoare. La adio-ul său final de duminică, în bazilica Santa Maria Maggiore, îl vor aștepta și un grup de șase deținuți cu un permis special. Miercuri, 16 dimineața, cu cinci zile înainte de moartea Papei, directoarea închisorii din ultimii trei ani, Claudia Clementi, a primit vizita unei delegații de la Vatican care anunța intenția Pontifului de a se întâlni a doua zi cu aproximativ 80 de deținuți.

«Am pregătit totul cât de repede am putut. Am așezat scaune în cerc pentru ca Francisc să poată trece cu scaunul cu rotile și să salute pe fiecare deținut», își amintește ea în incinta închisorii. «Se vedea că suferă, că nu se simte bine. Dar presupun că aceasta era parte a mesajului, a semnificației vizitei sale. Întotdeauna a spus că nu trebuie să uităm de oamenii care sunt în închisoare», subliniază ea. La ora trei după-amiaza a doua zi, Papa a apărut în scaunul cu rotile. Abia avea putere sau voce. Deținuții au început să-i strige numele din galeriile pavilioanelor care dau spre curtea centrală unde avea loc întâlnirea. În timp ce Francisc îi saluta, unii au îngenuncheat și au început să plângă.

Unul dintre ei, tocmai, a fost Gianni, condamnat la șapte ani de închisoare pentru o tentativă de jaf, care, văzându-l, a fost sigur că scrisoarea pe care o scrisese cu colegii săi de celulă a avut efectul dorit. «Sfinte Părinte, eu v-am scris!». «Aici sunt», i-a răspuns pontiful, asigura acesta joi. Directoarea închisorii, Claudia Clementi. Massimiliano Minocri Fabio, celălalt deținut care stă de vorbă cu Джерело новини în aceeași după-amiază, nu are nicio îndoială cu privire la mesajul pe care l-a transmis întreaga vizită. «A fi în închisoare, a-ți pierde libertatea, este unul dintre cele mai rele lucruri care ți se pot întâmpla. Și el a decis să dedice ultimele forțe pe care le avea pentru a fi cu noi. Trebuia să-l vezi, nici nu putea vorbi, respira cu dificultate. Bineînțeles că i-am spus ce simțeam, dar se vedea că este epuizat și abia putea răspunde», subliniază el.

La sfârșitul vizitei, când era deja pe stradă, Francisc a rostit o frază pe care o repetase de multe ori. «De ce ei și nu eu». Închisoarea intenționează să organizeze sâmbătă o vizionare comună a funeraliilor lui Francisc cu deținuții care doresc. Fabio și Gianni vor fi acolo. Și Alfredo, care se plimbă dintr-o parte în alta în această după-amiază și își amintește cu emoție întâlnirea de acum o săptămână. Dar unele lucruri, după vizita de zilele trecute, nu se potrivesc. «Toți acei șefi de stat, în cravate, aducându-i omagiu... Papa le-a cerut să oprească războiul și asta ar trebui să facă dacă îl respectă atât de mult acum. Așa se demonstrează apropierea, prin fapte, așa cum făcea el».