Peste 8 miliarde de oameni locuiesc pe Pământ

Într-o planetă din ce în ce mai populată – va atinge 11 miliarde în 2100 – și expusă efectelor încălzirii globale, apa dulce este, posibil, resursa cea mai prețioasă.

Esențială pentru supraviețuirea speciei, nu este doar o sursă de igienă și sănătate. De asemenea, joacă un rol fundamental în reducerea sărăciei și garantarea securității alimentare, păcii, drepturilor omului, ecosistemelor și educației, susține Organizația Națiunilor Unite.

În ultimele decenii, cererea a crescut dramatic, iar jumătate din populația mondială are deja dificultăți în a accesa apa, cel puțin, o lună pe an.

Creșterea temperaturilor va înrăutăți situația. De aceea, protejarea ecosistemelor legate de apă este o urgență globală.

Sunt necesare zone umede, râuri, acvifere și lacuri în condiții bune. Cu toate acestea, marile rezerve de apă dulce se află la mii de metri altitudine și în cele mai reci zone ale globului terestru.

Ghețarii: mari depozite de apă dulce

Cunoscuți, pe bună dreptate, ca mari depozite de apă ale lumii, ghețarii alimentează peste 2 miliarde de oameni.

Planeta are peste 275.000 de ghețari și calote de gheață, care acoperă o suprafață de aproximativ 700.000 km² și stochează aproape 70% din apa dulce a Pământului.

Situația multora dintre ei, totuși, este critică, cu o retragere vertiginoasă din cauza schimbărilor climatice.

Organizația Meteorologică Mondială (OMM) recunoaște că, în 2023, “ghețarii au suferit cea mai mare pierdere de masă în cele cinci decenii pentru care există înregistrări” și, pentru al doilea an consecutiv, toate regiunile lumii au raportat retrageri ale masei glaciare. Mai multe informații

Efecte devastatoare ale topirii ghețarilor

Efectele topirii și dispariției ulterioare implică amenințări grave pentru umanitate.

Pe termen scurt, subliniază OMM, presupun o creștere a alunecărilor de teren, avalanșelor, inundațiilor și secetei.

Pe termen lung, compromit securitatea aprovizionării cu apă a miliarde de oameni.

Pentru a alerta lumea asupra acestei situații limită, ONU a declarat 2025 Anul Internațional al Conservării Ghețarilor. Realitatea, în orice caz, demonstrează că majoritatea sunt condamnați să dispară.

Prognoze și măsuri de precauție

Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) prevede că de aici până la sfârșitul secolului, ghețarii - fără a include Groenlanda și Antarctica - vor pierde între 21% și 43% din masa lor actuală.

Procentajul final va depinde de cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră care sunt eliberate în atmosferă.

“Singurul lucru care se poate face este să se încetinească pierderea masei glaciare. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să frânăm încălzirea globală și să reducem drastic emisiile, nu există altă soluție”, susține Francisco José Navarro, directorul Grupului de Simulare Numerică în Științe și Inginerie al Universității Politehnice din Madrid (UPM).

Cercetările sale se concentrează pe studiul stării actuale a ghețarilor și pe modul în care aceștia răspund la efectele schimbărilor climatice.

Varietatea impactului asupra ghețarilor

“Ca număr, sunt puțini cei care au dispărut, dar acest lucru se va schimba în următoarele decenii: mulți dintre actualii ghețari de munte se vor pierde sau vor fi reduși la mici fragmente în zonele cele mai înalte”, regretă Navarro.

Această viteză distructivă variază foarte mult în funcție de regiuni.

Zonele planetei cu cele mai mici pierderi de gheață pe metru pătrat de suprafață sunt, în această ordine, insulele periferice ale Antarcticii, sud-vestul lanțului muntos Himalaya, Asia Centrală, nordul Arcticii canadiene și Arctica rusă.

“Acest lucru nu înseamnă că sunt în siguranță, dar retragerea lor este mai lentă”, clarifică expertul. În schimb, ghețarii situați la latitudini joase sunt cei care o duc mai rău. Zăpezile care încoronează munții din America Centrală, sudul Anzilor, Caucaz, Alpi, Kilimanjaro, Alaska și vestul Canadei și SUA se află în pragul colapsului.

Mai rău este situația din Pirinei, unde ghețarii sunt în fază terminală.

Bilanțul de masă al ghețarilor

Sănătatea unui ghețar se explică prin bilanțului său de masă, care este relația dintre zăpada care se acumulează în lunile reci și ceea ce se topește când vine căldura.

“Pentru ca un ghețar să poată exista, este necesar ca într-o parte semnificativă a acestuia să existe zăpadă care să reziste toată vara și să se transforme în gheață”, comentează Nacho López Moreno, cercetător de la Institutul Pirenaic de Ecologie (CSIC).

Cu toate acestea, pe măsură ce temperaturile cresc, o parte din precipitațiile sub formă de zăpadă se transformă în ploaie, iar topirea se accelerează.

“Acest lucru face ca progresiv bilanțurile de masă să fie negative și, neexistând aport de gheață nouă, ghețarii se retrag până dispar”, continuă geograful.

Exemple de excepții și zone periclitate

Doar câțiva ghețari din nordul Norvegiei și unele sectoare din Antarctica și Patagonia s-au salvat de la dezastru în ultimii ani și chiar și-au crescut volumul de gheață.

În toate aceste cazuri, temperatura este atât de scăzută încât, în ciuda creșterii termice, termometrul rămâne sub zero grade.

Situația este mai îngrijorătoare în Arctica și în Groenlanda.

“Am văzut regiuni care ar trebui să fie pline de gheață și, în schimb, sunt descoperite”, confirmă Santiago Giralt, cercetător de la Institutul de Geociințe din Barcelona (CSIC).

Consecințe ecologice ale topirii ghețarilor

Acum mai bine de un deceniu, acest geolog călătorește în aceste colțuri inhospitale ale planetei pentru a verifica in situ consecințele deșertificării glaciare.

În această țară înghețată, vegetația câștigă spațiu pe un sol din ce în ce mai puțin înghețat.

“Plantele și arbuștii care trăiesc în aceste medii atât de extreme se extind și deja am detectat plante invazive provenite din zone mai calde care înlocuiesc flora autohtonă”, relatează el.

În plus, deoarece vara este mai lungă și temperaturile sunt mai blânde, lacurile petrec mai puțin timp acoperite de gheață, ceea ce are un impact asupra speciilor animale și vegetale care își locuiesc apele.

“Este o situație neobișnuită în ultimele milenii”, avertizează Giralt.

Dovezi și amenințări globale

Ultimele date ale observatorului climatic european Copernicus confirmă aceste dovezi.

În februarie, acoperirea de gheață marină din Arctica a fost cu 8% sub medie.

În fiecare an, acest ocean pierde aproape 80.000 km² de gheață, o extindere similară cu cea a Castilia-La Mancha.

Una dintre consecințele acestei dezghețări accelerate este creșterea nivelului mării, care ar putea atinge aproape șapte metri dacă se topește întregul câmp înghețat din Groenlanda.

În acest teritoriu se topește “o medie de 30 de milioane de tone de gheață în fiecare oră”, subliniază Nacho López Moreno.

Dacă temperatura ar atinge pragul de 3,5° C peste nivelurile preindustriale – în prezent, depășește 1,5° C – s-ar putea ajunge la un punct fără întoarcere.

Consecințe pe termen lung și măsuri de atenuare

Cercetătorii sunt de acord că este improbabil ca gheața din Arctica sau Antarctica să dispară complet, și în orice caz, acest proces ar fi o chestiune de secole.

Dar pierderile așteptate în următorii 50 de ani vor reprezenta o creștere foarte notabilă a nivelului mării și o schimbare semnificativă în circulația curenților marine care afectează sistemul climatic global.

Dacă apa mai densă și rece a dezghețului invadează traseul mai temperat al curentului Golfului, ar putea produce o răcire a climei, mai ales în Europa de Vest.

La rândul său, expertul în glaciologie și membru al Grupului de Experți în Schimbări Climatice din Catalonia, Jordi Camins, reamintește că pentru a atenua efectele încălzirii globale și a prelungi viața ghețarilor, este fundamental să se adopte măsuri care să ajute la protejarea tuturor pădurilor.

În emisfera nordică, pădurea boreală contribuie la reducerea excesului de dioxid de carbon din atmosferă.

“Trebuie să o conservăm pentru a ne apropia de zero emisii și ca fotosinteza vegetației din întreaga lume să ne ajute să revenim la normalitate”, argumentează.

Alte aspecte ale topirii ghețarilor

Responsabilul campaniei împotriva schimbărilor climatice a Greenpeace, Pedro Zorrilla, subliniază un alt factor care accelerează procesul de dezghețare.

Topirea unei părți din aceste blocuri mari, apa parcurge întreaga masă înghețată și în drumul său accelerează topirea altor părți ale ghețarului.

Zorrilla expune o altă proprietate a gheții de pe planetă, așa-numitul efect albedo.

Pe măsură ce apa înghețată reflectă razele soarelui, atmosfera se încălzește mai puțin.

“În zonele în care se pierde gheața, solul sau marea este mai întunecată și absoarbe o cantitate mai mare de căldură, ceea ce accelerează încălzirea”, adaugă el.

Dar importanța ghețarilor merge mult dincolo de apa pe care o conțin.

Pe de o parte, oferă informații foarte valoroase oamenilor de știință, deoarece diferitele plăci de zăpadă care le compun păstrează o evidență a diverșilor parametri de mediu.

Într-un fel, sunt un fel de gardieni climatici ai planetei.

Valoare culturală și exemple concrete

Prin analizarea compoziției chimice a apei conservate în gheață, cercetătorii sunt capabili să identifice modul în care temperatura a variat în trecut și durata glaciațiilor succesive în ultimii 800.000 de ani.

Valoarea lor culturală este, de asemenea, incontestabilă.

Pentru popoarele indigene din Asia, America Latină, Pacific și Africa de Est, ghețarii au o semnificație spirituală profundă și sunt profund înrădăcinați în tradițiile lor cele mai ancestrale.

Până la 460 dintre ei sunt situați în 50 de situri declarate patrimoniu mondial de către UNESCO și atrag în fiecare an mii de vizitatori.

Un magnet turistic care are un impact în favoarea comunităților locale și a economiei lor, și a cărui dispariție poate altera pentru totdeauna modul de viață al locuitorilor din aceste zone.

Destinul ghețarului Monte Perdido

Ghețarul Monte Perdido, în Pirineii aragonezi, care ar putea dispărea complet până în 2035. Juan Ignacio López Moreno.

Ghețarul Monte Perdido, în inima parcului național Ordesa (Huesca), agonizează.

Marea masă de gheață care încoronează acest munte emblematic al Pirineilor a intrat anul acesta în Global Glacier Casualty List, un registru internațional care documentează ghețari ireversibil afectați sau în curs de dispariție din cauza schimbărilor climatice.

Dacă tendința actuală continuă, ghețarul ar putea fi pierdut complet înainte de 2035.

Într-un secol, gheața acumulată în ultimii 600 de ani s-a evaporat.

Doar în 2023, a pierdut o medie de aproape patru metri grosime, deși în unele zone cifra a ajuns la opt metri.

Dispariția ghețarilor Pirenei

Cu mult timp în urmă, cercetătorii au avertizat cu privire la deteriorarea ireversibilă a ghețarilor pireneeni, în care abia mai rămâne acumulare de gheață, ceea ce echivalează cu moartea lor iminentă.

“În ultimii 15 ani au dispărut nouă ghețari. De la 24 în 2011, am trecut la 15. Și mai mult de jumătate din suprafața ocupată de gheață a dispărut”, subliniază Nacho López Moreno de la Institutul Pirenaic de Ecologie (CSIC).

Asta înseamnă că astăzi au mai rămas mai puțin de 2 km2 de zonă glaciară, ceea ce reprezintă o zecime din cei 20 km2 care existau în 1850 (când se conservau până la 50 de ghețari).

Concluzia este devastatoare: cei din Pirinei, care sunt ultimii ghețari din Spania și din sudul Europei, ajung la sfârșit.

Chiar dacă ar fi luate măsuri extreme pentru a reduce încălzirea, ar fi nevoie de mulți ani pentru a se recupera.

Ceva asemănător se întâmplă în Alpi.

În acest lanț muntos, ghețarii situați la 3.400 de metri altitudine sunt condamnați la moarte, deoarece la acea altitudine se pierde mai multă gheață decât se acumulează, iar ghețarul nu mai are capacitatea de a se regenera iarna.

“Pe vârfurile alpine s-ar putea pierde până la 75% din volumul actual de gheață”, prezice López Moreno.

Cinci dintre ghețarii săi (Sarenne, Pizol, Fontana Bianca, Careser și Südlicher Schneeferner) se află pe lista neagră a victimelor climatice viitoare, iar topirea lor a obligat chiar Elveția și Italia să-și redefinească frontiera.

Acum un secol, țara elvețiană avea peste 4.000 de ghețari pe teritoriul său.

Un sfert nu mai există.