Refugiul neașteptat în timpul penei de curent din Madrid

Când nu ai unde să te duci și totul se prăbușește, normal este să cauți refugiu în ceea ce cunoști. Asta li s-a întâmplat luni, în timpul penei majore de curent, celor trei profesori, Larisa Marta, Rosa Usón și Antonio Ramos, de la liceul subvenționat Hijas de San José din Zaragoza, care au văzut «cerul deschis» în centrul public Nuestra Señora de la Paloma din cartierul La Latina din Madrid. Își petreceau ziua într-o excursie cu cincizeci de adolescenți în capitală, când viața întreagă a încetat să funcționeze. Ca toate mijloacele de transport, și trenul de mare viteză (AVE) care trebuia să-i ducă acasă nu a mai plecat și au petrecut ore întregi rătăcind prin capitală, până când au găsit acest refugiu anti-pană de curent neașteptat.

Erau în holul de la intrare al liceului, așteptând ultimii părinți, când două femei s-au apropiat de noi pe la șapte seara, ne-au povestit istoria lor și ne-au cerut ajutor”, povestește la telefon în dimineața de marți Sandra Valiente, directoarea de la La Paloma. S-a dovedit că erau cele două profesoare din Zaragoza, cu nu mai puțin de 52 de tineri de 15 și 16 ani din clasa a IV-a ESO (n.r. – clasa a X-a în România) în grijă și fără un acoperiș deasupra capului unde să petreacă noaptea. «O să vă facem o cerere cam ciudată», își amintește Marta că i-a spus lui Valiente. «Ne-au spus «da» din prima, nici nu s-au gândit, și am văzut cerul deschis, pentru prima dată în toată ziua am văzut lumina și am respirat liniștiți», mărturisește ea.

«Până când i-am găsit, nu vedeam o ieșire din această odisee. Nu ni se părea fezabil să petrecem noaptea în aer liber cu copiii, am fi mutat Roma cu Santiago până am găsi ceva», continuă Marta, profesoară de Limba și Literatura Spaniolă, în plină călătorie de întoarcere spre Zaragoza cu autobuzul. De fapt, așa au și făcut. «Am întrebat la hoteluri, pensiuni, hosteluri, săli de sport, gimnaziuri, pavilioane, peste tot… dar ori erau închise, ori nu mai era loc pentru 55 de persoane. Le povesteam polițiștilor pe care-i întâlneam despre problema noastră și ne ascultau cu amabilitate, dar nu știau unde să ne trimită, nu existau instrucțiuni, ne gândeam că or fi amenajat vreun pavilion, dar nimic», povestește profesoara.

«Veneau de la sala de sport La Cebada și îi trimiseseră, ca ultimă soluție, la Samur Social, ce barbarie, dacă e mereu plin, când au trecut pe la noi pe ușă», adaugă Valiente. «Ne-am gândit de la început să mergem la un liceu și a fost primul pe care l-am văzut», mărturisește Marta. În piață, părinții care își luau copiii au izbucnit în aplauze când au aflat finalul fericit al călătoriei. «Ați nimerit cel mai bun liceu, ce noroc», le spuneau. «A fost foarte emoționant», sunt amândouă de acord.

Elevii ajunseseră în Madrid dis-de-dimineață, pe la 8.00, și dimineața fusese cât se poate de «normală». Vizitaseră deja Muzeul Prado și se plimbase pe Gran Vía, când s-au îndreptat spre următoarea oprire, Palatul Regal. «Acolo ne-au spus că nu putem intra, că au o problemă cu curentul, dar la scurt timp ne-au comunicat că e o avarie națională și că închid», își amintește Marta, care nu s-a îngrijorat cu adevărat până când nu a început să audă «zvonuri că afectează Portugalia, Franța…». «Atunci am început să simt teamă, eram responsabili de un grup de minori».

«Ne-am plimbat puțin să vedem dacă se rezolvă, dar am văzut repede că nu vom putea vizita [muzeul] Reina Sofía», următoarea lor vizită. Primul obstacol a fost mâncarea: «Unii nu aveau bani lichizi, în alte locuri nu era mâncare, doar lucruri reci». Între timp, profesorul Ramos s-a îndreptat spre Atocha în căutare de informații. «La întoarcere ne-a spus că e foarte grav, că nu vom putea ieși, că e un haos total, cu gara încercuită și plină de oameni cu valize care nu știau ce să facă». Dezorientarea era totală. Imediat, cele două profesoare s-au apucat să caute «o alternativă», dar au primit doar refuzuri. «A fost groaznic, foarte chinuitor». Copiii, între timp, erau liniștiți, «sunt foarte căliți după pandemie și Filomena». Ramos i-a ținut ocupați toată după-amiaza «jucând un joc foarte drăguț prin cartierul Las Letras», care făcea parte din proiectul interdisciplinar de Limba și Istorie care îi adusese la Madrid. «Se numește Obiectiv Madrid, deoarece, după ce studiază arta și istoria de la începutul secolului al XX-lea, cercetarea se încheie cu vizita în capitală, acum câțiva ani am fost selectați de Fundația Prințesa de Girona și am avut ocazia să-i explicăm Reginei», spune Marta cu mândrie. «Veniseră cu mare entuziasm să vadă în persoană tot ce studiaseră și erau nepăsători față de tot», rezumă profesoara, care nu mai contenește să-i mulțumească directoarei, îngrijitorului, familiilor de la liceu… «Părinții care își luau copiii – ultimul a ieșit din liceu după ora 20.30 – le-au oferit pături, saci de dormit, mâncare…, dar nu conteneau să spună că nu au nevoie de nimic altceva decât de un acoperiș», indică directoarea, care i-a trimis în sala de sport, pentru că «acolo e bine, cu parchet pe podea și saltele». «Le-am dat ce aveam, 300 de banane și 300 de mere abia sosite pentru un program al Comunității, pentru că bucătăria era închisă și totul oprit».

Odată rezolvată problema principală, mâncarea… «Antonio a cumpărat dintr-un bazar puținul care mai rămăsese, lucruri la fel de sănătoase ca chipsurile», râde Marta. Când s-a aprins lumina, pe la 21.30, «s-a dus în Sol după pâine și mezeluri pentru sandvișuri». La una dimineața, au găsit un șofer de autobuz din Calatayud care trebuia să meargă la Madrid să lase niște călători care rămăseseră blocați acolo și a făcut un 2×1. «După ce am dormit liniștiți, am plecat de la liceu la 9.30, am luat micul dejun la barul de vizavi și am luat autobuzul pe la 12.00. Vom ajunge la 16.00», speră profesoara.

Și, în tot acest timp, părinții copiilor… «N-am putut vorbi cu nimeni până târziu, pe la 20.30, când una dintre fete a strigat «am semnal, am semnal» și repede i-am luat telefonul și i-am spus mamei, care a vorbit cu centrul, cu restul familiilor și cu ale noastre», spune Marta. Directoarea de la La Paloma, un liceu cu 430 de copii de la grădiniță până la ciclul primar, a trimis la 21.00 un comunicat familiilor pentru a informa că ultimul copil a plecat din centru și că vor deschide a doua zi, dar că nu știe dacă va fi cantină. «Deși Comunitatea spunea în instrucțiunile sale că serviciul va fi garantat, eu nu eram în condiții să garantez nimic», recunoaște ea. În cele din urmă, au reușit să le dea de mâncare copiilor, deși fără pâine. La unsprezece noaptea, portarul a trecut pe la liceu ca să ridice siguranțele și au salvat multe alimente. Le-a venit 30% din numărul de elevi și 27 dintre cei 30 de profesori la prima oră și, ceilalți trei, când a deschis metroul. Ziua au petrecut-o «în curte și cu jocuri de masă», omorând timpul până la finalul acestei noi zile distopice.