Economia spaniolă se confruntă cu dezamăgire, în ciuda promisiunilor de progres. După șapte ani de guvernare de stânga, clasa de mijloc a Spaniei se confruntă cu stagnare, iar visele ambițioase despre o viață mai bună rămân inaccesibile.

Datele Băncii Spaniei arată că creșterea ocupării forței de muncă se datorează în principal creșterii numărului de lucrători, inclusiv prin imigrație. Cu toate acestea, productivitatea muncii crește lent, ceea ce duce la stagnarea nivelului de trai.

Politica de stânga, menită să sprijine persoanele cu venituri mici, nu a reușit să readucă clasei de mijloc sentimentul de bunăstare. Tinerii se confruntă cu incertitudine și un sentiment de insecuritate, iar sărăcia devine o normă.

În ciuda ajutorului oferit de guvern, astfel de măsuri nu au dus la o îmbunătățire a vieții. S-au ridicat întrebări despre progresism, care pare să se fi resemnat să gestioneze instabilitatea, oferind doar soluții temporare. În timp ce în trecut, forțele de stânga puneau accentul pe creșterea socială, acum accentul s-a mutat pe promisiunile de a menține nivelul actual de viață, ceea ce provoacă dezamăgire.

În concluzie, declinul clasei de mijloc devine o problemă structurală pentru noile generații. Mulți cetățeni ajung la concluzia că schimbările politice nu duc la schimbări semnificative în economie. Acest lucru explică sprijinul tot mai mare pentru ideile ultraliberale, ca răspuns la sentimentul incapacității sistemului de a se reforma. Paradoxal, dar tocmai speranțele nejustificate asociate cu forțele de stânga împing spre astfel de stări de spirit.