Dependența strategică a Europei și apropiere de China

S-ar putea crede că Europa ar fi trebuit să învețe deja lecția costurilor enorme pe care le implică dependențele strategice. S-a întâmplat cu China în timpul pandemiei, când Europa a fost nevoită să se pună în genunchi pentru a primi ventilatoare și măști, și apoi cu gazul din Rusia în timpul invaziei Ucrainei.

În ciuda acestor lecții, și a celei pe care o trăim în prezent cu dependența excesivă de SUA în ceea ce privește securitatea și tehnologia, Uniunea Europeană ar putea reacționa la presiunea lui Donald Trump, prin impunerea unor taxe vamale de 20% asupra produselor europene, anunțată joia trecută, 2 aprilie, cu o apropiere de China.

Această strategie ar presupune abandonarea politicii de reducere a riscurilor (de-risking, în jargon) față de China, pe care Comisia Europeană o impulsionează din martie 2023.

Măsuri mai concrete ar putea include eliminarea taxelor vamale pentru mașinile electrice produse în China, pe care UE le-a introdus în octombrie 2024 și, chiar, reluarea acordului privind investițiile pe care Parlamentul European a decis să îl „congeleze”, adică să nu îl ratifice, în martie 2021, după impunerea de sancțiuni parlamentarilor europeni de către Beijing.

Cu această apropiere de China, Europa ar abandona ideea de diversificare către alte piețe (cunoscută sub numele de strategia China+1) în fața dependenței excesive de gigantul asiatic în domenii cheie pentru Europa, cum ar fi mineralele critice pentru tranziția energetică, printre altele.

În cele din urmă, oprirea de-risking-ului va presupune să nu se utilizeze politici pentru a proteja piața de avalanșa de importuri care vor veni, previzibil, din China, după închiderea aproape totală, în practică, a pieței americane pentru produsele chineze, după intrarea în vigoare a taxelor vamale ale lui Trump. Cu alte cuvinte, Europa s-ar vedea total neprotejată în fața supra-capacității Chinei, care poate merge doar spre mai mult într-o lume mai protecționistă.

În cele din urmă, o întoarcere către China cu o Administrație precum cea a lui Trump ar adăuga obstacole suplimentare alianței transatlantice deja fragile, fără a aștepta ce se poate întâmpla în SUA.

Deși riscurile acestei întoarceri sunt mai mult decât evidente, încă mai sunt țări în Europa, printre care pare a fi Spania, care consideră că beneficiile unei apropieri de China pot fi superioare riscurilor.

Dimensiunea pieței chineze este cea mai evidentă, dar nu este justificată de datele din ultimii ani, în care China și-a limitat importurile, în timp ce și-a crescut exporturile și, odată cu acestea, excedentul comercial, până la nu mai puțin de un trilion de dolari americani în 2024. Acest excedent nu este doar cu SUA, ci și cu Uniunea Europeană, care a atins 400 de miliarde de euro acum câțiva ani și s-a menținut foarte ridicat până în prezent.

Motivul acestui excedent este simplu. Cu alte cuvinte, exporturile europene nu vor avea ușor acces în China, chiar și cu o apropiere, deoarece China are nevoie, mai mult ca niciodată, să își mențină excedentul comercial odată ce piața americană i s-a închis complet.

Un alt posibil beneficiu pe care unii lideri europeni încă îl așteaptă de la China este ca aceasta să își deschidă piața pentru investiții directe europene.

Realitatea, descrisă cu o claritate enormă în sondajele de afaceri ale Camerei de Comerț Europene din China, este că companiile noastre nu mai văd acea piață ca pe un mare El Dorado, ci dimpotrivă.

De fapt, un număr tot mai mare de companii europene au făcut planuri pentru a-și diversifica investițiile către alte țări și chiar pentru a abandona acea piață, devenind din ce în ce mai puțin competitivă într-o piață stagnată și cu o reglementare care face din ce în ce mai dificil pentru companiile europene, de la politica de date la legea anti-spionaj străin, printre altele.

Deși este dificil de justificat o întoarcere către China prin potențiala creștere a exporturilor sau a investițiilor europene în China, încă mai sunt lideri europeni care visează ca Beijingul să investească sume substanțiale în țările lor respective și să creeze locuri de muncă sau chiar să transfere tehnologie.

Ungaria este un bun exemplu în acest sens, dar și Portugalia și, din 2024, Spania, mai ales de la vizita anterioară a președintelui guvernului în China, în octombrie trecut.

Deși este adevărat că China înființează fabrici de mașini electrice și baterii în străinătate și că există țări care beneficiază de acest lucru, este important să înțelegem în ce context au loc aceste investiții.

Motivul pentru care China preferă să producă în afara granițelor sale este de a ocoli taxele vamale și alte bariere asupra exporturilor sale și nu atât de mult pentru că caută o eficiență mai mare în alte destinații.

De fapt, producția de mașini electrice sau baterii în China este enorm mai eficientă decât în afara acesteia.

Cu alte cuvinte, China își va folosi fabricile din străinătate doar atunci când nu va avea altă soluție.

Dacă UE elimină taxele vamale pentru mașinile electrice chineze, China va prefera să exporte din China, deoarece costul de producție este mai mic și, de asemenea, ajută la reducerea problemei supra-capacității și generează locuri de muncă, atât de necesare pentru gigantul asiatic, având în vedere rata ridicată de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor.

Pe scurt, deși politicile lui Trump împing Europa să caute soluții alternative, nu pare că aruncarea în brațele Chinei și abandonarea politicilor de reducere a riscurilor pe care Comisia le impulsionează în ultimii doi ani este cea mai bună idee, nu numai din cauza costurilor, ci și din cauza beneficiilor limitate.