Pe 11 martie 2020, la trei zile după ce toate parohiile din Italia au fost închise din cauza avansării pandemiei, Don Andrea s-a uitat pe stradă și a găsit o coadă de oameni care făcea înconjurul bisericii sale din Torvaianica, unul dintre acele sate de pe plajă de la periferia Romei, unde se pare că viața a început mai târziu.

Multe dintre ele, disperate, primele care au venit să ceară ajutor, erau transsexuale care se prostituează și își riscă viața în fiecare zi în pădurea de pini aflată la câțiva metri distanță. Nu mai aveau clienți. Banii nu ajungeau nici pentru mâncare, nici pentru medicamente. Andrea Conocchia, unul dintre acei preoți de stradă fără menajamente pe placul Papei, nici măcar nu știa că acele fete erau transsexuale. «Nu am avut niciodată contact cu niciuna», explică el. L-a sunat pe cerșetorul Vaticanului, cardinalul polonez Konrad Krajewski, a cerut ajutor și i-au trimis imediat bani și mâncare.

Joi dimineața, trei dintre acele femei trans, columbiencele Yuliana și Diana și uruguayanca Marcela, împart masa într-una dintre camerele mici ale parohiei Beata Vergine Immacolata. Toate sunt migrante latino-americane și au multă experiență de viață. Pe lângă toate aceste elemente și demonstrarea unui simț al umorului debordant — unul negru, ca să fiu exact —, s-ar putea spune că împărtășesc și prietenia cu Papa Francisc, pe care îl vedeau cu regularitate de trei ani. De asemenea, acum au o mare tristețe din cauza morții sale. «Prima dată când l-am văzut, pe 27 aprilie 2022, i-am spus că mi-am pierdut credința. El mi-a răspuns să nu las să se întâmple asta, pentru că suntem cu toții egali în ochii lui Dumnezeu», spune Marcela. Povestea ei, ca și cea a Minervei, o peruană care se alătură conversației, are multe trăsături comune. Toate trei au fugit din America Latină. Prea multă violență, abuz și discriminare. Pe Diana a împușcat-o de trei ori unchiul ei, explică ea, ridicându-și tricoul și arătând cicatricea care îi străbate abdomenul de sus în jos. Marcela a scăpat de represiunea poliției și a petrecut trei ani la Paris înainte de a ateriza la Roma. Iar pentru Yuliana, un Bogota care nu accepta diferența și nici procesul de tranziție pe care se pregătea să-l înceapă a devenit prea mic. Și totul a mers relativ bine, până când a venit blestemata pandemie. «Un prieten mi-a vorbit despre preotul care media cu Papa pentru a ajuta comunitatea LGTBI și am decis să vin», explică Yuliana, cu părul prins cu o eșarfă albastră mătăsoasă și ochelari negri folclorici.

Diana, din Columbia. Massimiliano Minocri

Minerva, din Peru. Massimiliano Minocri

Marcela, din Uruguay. Massimiliano Minocri

Yuliana, din Columbia. Massimiliano Minocri

Parohia, cu sprijinul Vaticanului, a ajutat toți oamenii care aveau nevoie. Acel grup de femei trans, primele patru care au venit la fața locului, i-au cerut preotului să-i mulțumească personal Papei pentru ajutorul său și i-au scris scrisori în care își povesteau cazurile. «Nu-l cunoșteam personal», spune părintele Andrea. Așa că a fost prin intermediul călugăriței Geneviève Jeanningros, care are astăzi 82 de ani, care îl cunoștea pe Francisc și care locuia pe atunci într-o rulotă pe un teren unde campau lucrători de bâlci și circ. Ea i-a scris Pontifului și acesta a răspuns imediat: «Nu vreau să vină patru, ci toate. Toate, toate». Geneviève, care de 56 de ani ajută săraci, prostituate și transsexuali care lucrează pe stradă și predică printre oamenii de circ, a dat undă verde. «Acea femeie este un înger», își amintește Yuliana. Cerșetorul, întrebat la vremea respectivă despre acel gest de ajutor, a fost surprins. «Nu înțeleg de ce acest lucru generează atâta atenție», a declarat el pentru Reuters. «Este o muncă obișnuită pentru Biserică, este normal. Totul este închis, nu au resurse și s-au dus la pastorul lor. Nu ar fi putut merge la un politician sau la un parlamentar — pentru că nu au acte—. Iar pastorul a venit la noi». Potrivit Mișcării Identității Transsexuale (MIT), se estimează că în toată Italia trăiesc între 7.000 și 8.000 de migranți trans care se prostituează, majoritatea latino-americani din țări precum Brazilia, Columbia, Ecuador sau Peru, și care sunt concentrați în jurul marilor orașe precum Roma, Milano sau Bologna.

Vaticanul, cu autorizarea expresă a lui Jorge Mario Bergoglio, a găzduit deja mai multe refugii pentru femei transsexuale abuzate în Argentina, pe care le-a sprijinit spiritual și financiar. Dar experiența romană a început în acel moment și de atunci s-au văzut de patru ori. Întotdeauna la audiențele de miercuri. «Unii colaboratori se dădeau la o parte când ajungeam. El era întotdeauna amabil și amuzant, îi plăcea să glumească», își amintește Marcela. Acum, însă, se tem că lucrurile vor reveni la normal. «Biserica s-a deschis enorm cu Francisc și multe dintre cele care nu aveam loc l-am găsit. Sperăm ca după conclav, oricine va fi noul papă, să aibă smerenia de a continua să meargă cu cei din urmă și să desfacă drumul parcurs», cere Marcela. Părintele Andrea cu Diana, lângă un mic altar de omagiu adus lui Francisc, montat în Biserica Beata Vergine Immacolata. Massimiliano Minocri

Francisc, ca și în cazul deținuților din închisori, cărora le spăla picioarele în fiecare Joia Mare — chiar și anul acesta, cu patru zile înainte de a muri —, s-a implicat în tăcere în viața acestor femei. Pe biroul său avea de mult timp fotografia lui Naomi Cabral, o transsexuală argentiniană pe care un client a strangulat-o într-o cameră de hotel de lângă Torvaianica. Francisc nu voia să uite vicisitudinile prin care trec multe dintre ele. «Multe dintre prietenele noastre au murit de atunci. Acum ceva timp a fost ucisă și Lili, o colegă peruană», își amintește Marcela. I-au înfipt o șurubelniță în ceafă și au abandonat-o în pădurea de pini unde lucrează aproximativ 40 de femei trans. «Nu vrem să o uite».

Sâmbătă, un grup ales de cerșetor — printre care vor fi migranți, persoane trans și șase deținuți — care au obținut un permis special pentru a ieși din închisoare, va primi sicriul Papei Francisc în atriumul Bazilicii Santa Maria Maggiore, unde a ales să fie înmormântat. Este rămas bunul pe care l-a dorit. Luni, femeile trans din Torvaianica vor celebra o liturghie cu Don Andrea în onoarea prietenului lor Francisc.