ONU Femei și Banca Mondială, alături de alte ONG-uri internaționale, au finanțat în satele din India, cu „milioane de dolari” și în diferite perioade, programe de „bucătării curate”

adică, focuri echipate cu aragazuri care funcționează cu combustibili mai ecologici și concepute pentru ca cei care le folosesc, în principal femei, să poată economisi timp și bani.

Acest proiect, unul dintre cele mai obișnuite în cooperarea internațională datorită impactului său asupra îmbunătățirii sănătății și a mediului, este, totuși, unul dintre exemplele de „colonialism contemporan” pe care le citează Rafia Zakaria, avocată pakistaneză, în cartea sa Contra feminismlui alb (Editorial Continta me tienes).

„Programul a fost implementat fără să întrebe femeile din satele rurale și a fost un dezastru complet, deoarece nu puteau găti mâncărurile lor tradiționale din cauza modului în care erau structurate”, explică jurnalista în timpul unui interviu cu Джерело новини, împreună cu lingvista și activista mexicană Yásnaya Elena Aguilar Gil și jurista guatemaleză Adilia de las Mercedes.

Exemplul citat de Zakaria, care a vizitat recent Madrid pentru a participa la La Casa Encendida într-o dezbatere despre rasism și colonialism coordonată de Asociația Femeilor din Guatemala, nu este un caz izolat.

„Am văzut-o de nenumărate ori, face parte dintr-o mentalitate colonială în care albi decid ce este cel mai bine pentru aceste femei și le impun, pentru a clama ulterior că le-au emancipat”, critică ea.

Exemple precum cele ale bucătăriilor din India se reproduc în multe locuri, potrivit Aguilar Gil, deoarece colonialismul persistă.

„Lumea este încă ordonată de colonialism, doar că distincția dintre metropole și colonii este acum distincția dintre țările din prima lume și cele din lumea a treia sau țările în curs de dezvoltare”, subliniază ea.

Este prezent chiar „în multe tehnologii emergente precum inteligența artificială, care presupune că va reduce munca și va crește eficiența”, subliniază Zakaria.

„Dar nu există sistem de cunoaștere care să nu vină cu valori și, în acest caz, cea mai mare parte a așa-zisei «mașini de învățare» a inteligenței artificiale este creată de bărbați”, adaugă avocata, care invită la reflecție asupra modului în care va afecta viața femeilor racializate aceste tehnologii care nu se îndoiește că vor avea „o componentă rasială și sexistă”.

Sunt femei care, chiar subscriind la principiile feminismelor, ies foarte violentate din spații feministe albe deoarece reproduc logici patriarhale și sunt făcute la măsura albului occidental.

Adilia de las Mercedes, juristă guatemaleză, vorbește chiar de „tehnocolonialism”, pe care îl definește „ca relațiile inegale de putere care au persistat timp de secole în lume și care acum se impun și prin dominația tehnologică”.

„În taberele de refugiați din Grecia, chiar și ONG-urile, care se presupune că sunt de partea protecției drepturilor omului, folosesc mecanisme de recunoaștere facială pentru a identifica persoanele în procesele de distribuție a alimentelor sau produselor de bază”, adaugă jurista, care subliniază că acest tip de tehnologie generează probleme pentru cei care nu se conformează stereotipurilor fizice ale unei persoane albe.

Colonialismul lingvistic

Una dintre modalitățile prin care „albul continuă să se manifeste este modul în care Occidentul își ia în continuare dreptul de a numi cealaltă”, protestează Aguilar Gil.

Lingvista și cercetător al culturii poporului mixe (în Oaxaca, Mexic) critică faptul că „Occidentul crede că este măsura lucrurilor și că îi poate valida pe ceilalți, adică să considere, de exemplu, că ceea ce face poporul mixe este știință mixe”.

„În acest caz, eu răspund întotdeauna că nu este știință și că este bine să nu fie, deoarece există o diversitate de tradiții de creare și transmitere a cunoștințelor” care nu trebuie să fie știința așa cum o înțelege Occidentul.

Aceeași reflecție o aplică la „feminism, un cuvânt” care, potrivit ei, „nu există în limbile care nu sunt hegemonice”.

„Eu nu mă numesc feministă, și asta nu înseamnă că sunt antifeministă, ci că există o diversitate de mișcări antipatriarhale care nu trebuie să se numească așa cum spune Occidentul”, subliniază ea.

Înțelegerea acestor nuanțe, continuă ea, ar ajuta la „stabilirea unor dialoguri mai egalitare între femei”.

Adilia de las Mercedes împărtășește acest argument, pentru care „feminismul hegemonic a șters sau încearcă să șteargă alte lupte antipatriarhale”.

Sunt femei care, chiar subscriind la principiile feminismelor, ies foarte violentate din spații feministe albe deoarece reproduc logici patriarhale și sunt făcute la măsura albului occidental.

Această „violență” împotriva femeilor non-albe se întâmplă, consideră Zakaria, deoarece colonialismul impregnează și feminismul.

„Majoritatea organizațiilor de femei, inclusiv ONG-urile internaționale, continuă să aibă consilii de administrație formate aproape exclusiv din femei albe”, afirmă avocata, care crede că recurg doar la femei negre, metise și asiatice pentru a da atingerea „optică”.

„Dar, în final, sunt femeile albe cele care continuă să ia decizii sau să elaboreze politici”, regretă ea.

„Eu nu mă numesc feministă, și asta nu înseamnă că sunt antifeministă, ci că există o diversitate de mișcări antipatriarhale care nu trebuie să se numească așa cum spune Occidentul”.

Yásnaya Elena Aguilar Gil, lingvistă și activistă mexicană.

Un exemplu concret

Zakaria citează un exemplu foarte concret: cel al modului în care Organizația Națională pentru Femei (NOW, după acronimul său în engleză), cel mai mare colectiv feminist din Statele Unite, a susținut inițial războiul din Afganistan în 2001 cu sloganul „eliberarea femeilor afgane” de sub jugul taliban.

„Dintr-o dată au transformat-o într-un război feminist, iar asta s-a întâmplat pentru că structura organizației este dominată de persoane albe și nu a existat nicio voce discordantă care să spună că feminismul nu poate fi impus și că războiul nu este modul de a elibera femeile”, explică ea.

„Am avut 20 de ani de război în Afganistan și, acum, unde sunt femeile?”, se întreabă ea, referindu-se la modul în care talibanii au șters prezența feminină din toate spațiile până la punctul de a interzice vocea lor în locurile publice.

Iar consecințele deciziilor ca acestea delegitimează feminismul, continuă avocata pakistaneză.

„Pentru că au folosit drepturile femeilor ca pretext pentru a invada alte țări, când se vorbește despre feminism în Africa sau în Asia, se uită la tine cu scepticism”.

„De aceea”, continuă ea, „este esențial să se despartă albul de feminism, deoarece căutarea împuternicirii femeilor există de secole în toate culturile”.