Tăblița de Smarald și visul spațial al oligarhilor

Tăblița de Smarald, textul fundamental al hermetismului pe care se bazează alchimia medievală, conține o frază foarte frumoasă despre stele: «quod est superius est sicut quod inferius», „ceea ce este sus este ca și ceea ce este jos”. Vrea să spună că macrocosmosul stelar este identic cu microcosmosul uman și invers, că micimile noastre corespund cu universalul.

Mi-am amintit de asta, desigur, văzând delirul pe care l-a organizat Jeff Bezos trimițând-o în spațiu pe logodnica sa Lauren Sanchez, pe cântăreața Katy Perry și pe alte patru femei pentru a-și promova compania aerospațială. Blue Origin este mai cunoscută pentru călătoriile sale turistice decât pentru progresele sale tehnice, dar începe să fie un concurent pentru SpaceX, compania lui Elon Musk, în contractele sale publice cu guvernul SUA. Pentru Jeff Bezos nu este un capriciu: este convins că aceasta, și nu Amazon, va fi marea sa aventură antreprenorială și i se dedică exclusiv din 2021. Să ne amintim că unul este cel mai bogat om din lume; celălalt, al doilea.

Ideea acestei călătorii șchioapătă din mai multe puncte de vedere. Nu funcționează ca un presupus act feminist (este evident că ele nu au ajuns acolo datorită excelenței lor ca oameni de știință), nici ca publicitate pozitivă pentru companie (au fost patru minute în gravitație zero dintr-un total de 11 minute de călătorie foarte criticate), nici ca afacere imediată (doar câteva membre ale echipajului, selectate de Lauren Sanchez, au plătit, dar nu se știe cine și cât). În schimb, este eficientă în construirea unei anumite idei despre viitor care are mult de-a face cu modul în care se reconfigurează ordinea mondială în jurul oligarhilor tehnologiei.

Spațiul, ne spune de fapt călătoria, nu mai este al tuturor, ci proprietatea celor care au decis să-și folosească averile pentru a construi rachete și pot face cu el ce vor. Ceea ce această călătorie le învață pe fete nu este că ar trebui să studieze matematică și cariere tehnice pentru a fi astronauți și a atinge stelele, ci că totul este posibil cu bani (proprii sau de la partener) și contacte.

Acest nou imaginar este creat de multimilionari cu ideologii bizare. Jeff Bezos susține că singura modalitate de a menține creșterea economică și demografică este de a muta producția industrială în spațiu, de unde am obține resursele naturale și unde am trăi în platforme mari. Pământul ar fi un fel de parc natural în care să mergem în vacanță din când în când. Între timp, impactul real asupra mediului al Amazonului este incalculabil, iar el face tot posibilul pentru a nu plăti impozite care ar putea atenua efectele sale.

Ideile lui Elon Musk sunt similare, deși el preferă să colonizeze Marte. Lui Peter Thiel, care investește și el în spațiu, îi place ideea de a crea bule locuibile în ocean. Mizerificarea cerului — adaptând termenul pe care Cory Doctorow l-a inventat pentru a defini declinul progresiv al internetului — este deosebit de dureroasă pentru că, dacă omenirea are un vis comun din antichitate, acesta este chiar acesta.

Printre duelurile pe care le purtăm în acest 2025 trebuie să adăugăm încă unul: cel narativ. SUA nu mai sunt un producător de imaginare fabuloase. Adio Carl Sagan, Star Trek, Neil Armstrong dedicându-și pasul întregii umanități. Să visăm mai bine la Tesla orbitând în jurul Pământului și la „extensiile de gene zburând prin capsula spațială”, așa cum a spus Lauren Sanchez în revista Elle. Astfel, poate, peste câteva secole, vom putea visa să mergem în vacanță pe propria noastră planetă.