În câteva cuvinte
Articolul analizează de ce toate propunerile politice se bazează pe ideologie, demontând mitul abordărilor „fără ideologie” sau de „bun simț”. Este folosit ca exemplu o dezbatere parlamentară privind măsurile post-criză energetică, unde diverse partide își demonstrează pozițiile ideologice pe tema energiei și alte subiecte.
În discursul politic, adesea se pune întrebarea retorică: „De ce a miza pe ceva este ideologie, iar a nu miza nu este?” Această întrebare subliniază una dintre mistificările fundamentale ale narațiunii politice actuale: încercarea de a distorsiona sensul cuvântului „ideologie” pentru a-l asimila cu ceva asemănător „fanatismului” și a-l opune agendelor politice care ar fi de „bun simț”, naturale, evidente. Conform acestei ficțiuni, există politicieni cu ideologie și alții care pur și simplu „văd cum stau lucrurile în realitate”. Astfel, apar concepte precum „ideologia de gen”, „ideologia climatică”, „ideologia locuințelor” și toate celelalte pe care le dorim. Aceasta este o eroare logică.
O ideologie este un ansamblu de concepte teoretice despre modelul societății, și orice propunere în acest sens va fi ideologică prin sine și în sine. Dovada evidentă o avem, de exemplu, în dezbaterea ulterioară unui incident energetic recent dintr-o anumită regiune. Evenimentul în sine a fost unic și identic pentru toți: o întrerupere totală a energiei pentru câteva secunde și o recuperare treptată a alimentării în aproximativ 15 ore. De asemenea, este un adevăr incontestabil că tehnicienii nu au clarificat încă, cel puțin public, care au fost cauzele profunde ale căderii sistemului. Și totuși, grupurile parlamentare s-au angajat într-o dezbatere aprinsă despre cele mai bune soluții pentru a evita o nouă pană de curent (deși, așa cum a admis un politician local, trebuie să acceptăm că suntem „o societate vulnerabilă”, ceea ce, sincer, este destul de înspăimântător).
Aceste soluții opuse răspund diverselor ideologii prezente în parlament. Pare de necrezut că trebuie să insistăm asupra acestei banalități. Faptul că unele partide apără energia regenerabilă răspunde, desigur, ideologiei lor. Ecologismul și lupta prioritară împotriva schimbărilor climatice au devenit de mult timp unul dintre steagurile fundamentale ale stângii. Dar și faptul că alte partide laudă energia nucleară este la fel de ideologic. Dreapta mizează pe beneficiile creșterii economice și subordonează alte realități acestui scop.
Dar este la fel de ideologic și faptul că, în timpul dezbaterii despre pană de curent, unii politicieni profită pentru a critica excesul de minori străini, alții se întorc la Războiul Rece pentru a ataca stânga ex-comunistă, unii cred că întreruperea energetică se datorează faptului că regiunea este o colonie a statului central, alții au ca model energetic o țară vecină, iar reprezentanții partidelor de stânga pun mai mult accent pe necesitatea unui model energetic public și autonom.
Toate propunerile răspund, desigur, unei reflecții respectabile. Ceea ce nu este acceptabil este să afirmăm că unele provin dintr-o prejudecată teoretică, iar altele dintr-o verificare empirică a vieții reale.
