Într-o eră a hiperconectivității digitale, este paradoxal faptul că singurătatea a devenit una dintre principalele probleme de sănătate publică ale secolului XXI. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) trage un semnal de alarmă: singurătatea afectează una din șase persoane la nivel mondial și este legată de sute de mii de decese anual. Impactul său este la fel de grav ca cel al fumatului, obezității sau poluării, dar, spre deosebire de aceste amenințări, singurătatea este adesea invizibilă: nu este ușor de diagnosticat, rareori este verbalizată și, cu toate acestea, dăunează cu aceeași forță.

Vedem acest lucru mai ales la copii și adolescenți, care, în ciuda contactului constant prin intermediul rețelelor sociale, se simt deconectați emoțional. Singurătatea nu ține cont de vârstă, dar este deosebit de dăunătoare la cele două extreme ale vieții: în tinerețe, unde interferează cu dezvoltarea emoțională și socială, și la bătrânețe, unde este asociată cu deteriorarea fizică și cognitivă.

Soluționarea problemei singurătății necesită nu doar conștientizare, ci și schimbarea abordării. Este important să ne concentrăm mai puțin pe problema în sine a singurătății și mai mult pe soluțiile la aceasta. Cheia este consolidarea legăturilor sociale. Sentimentul de apartenență la o comunitate, existența unor relații semnificative, sentimentul de a fi văzut, auzit și apreciat devine un factor puternic de protecție a sănătății mintale.

Politicile publice ar trebui să vizeze crearea unor comunități mai incluzive, cartiere care să încurajeze conviețuirea, școli care să cultive legăturile și locuri de muncă unde colaborarea este mai presus de concurență. Investițiile în sănătatea mintală nu înseamnă doar extinderea accesului la îngrijire clinică, ci și crearea oportunităților pentru conexiuni autentice.

Combaterea singurătății este o sarcină colectivă. Începe cu gesturi de zi cu zi – o conversație sinceră, o ascultare atentă, o invitație sinceră – dar necesită și schimbări structurale. Conexiunea socială nu este un lux, ci o necesitate vitală. Astăzi, construirea unei comunități este un act urgent de sănătate publică.