Negocierile SUA-Iran în Oman

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a anunțat că țara sa va începe negocierile cu Iranul în Oman, sâmbătă, pentru a se asigura că Teheranul nu va dezvolta arme atomice. El a subliniat că va fi un dialog "direct", în timp ce ministrul de Externe iranian, Abbas Araghchi, a afirmat contrariul marți, insistând că discuțiile vor fi indirecte și sub medierea sultanatului menționat.

Chiar înainte de a se așeza la masa de negocieri, ambele părți au început să se corecteze reciproc. Delegația trimisă de Trump, puțin predispusă la concesii diplomatice, va confrunta echipa de negociere a unui Iran slăbit. Nu doar din cauza situației sale economice și sociale interne grave, ci și din cauza capacităților sale militare reduse în urma atacului israelian din octombrie și a politicii sale regionale în ruină din cauza distrugerii capacității ofensive a principalilor săi aliați în Orientul Mijlociu.

În acest context, mai mulți experți consideră probabil ca Washington să ceară ceea ce este o linie roșie pentru Teheran: dezmembrarea completă a programului său nuclear. Șeful diplomației iraniene a evitat deocamdată să precizeze obiectivele țării sale.

În Algeria, unde se află într-o vizită oficială, s-a limitat la ceea ce este evident: că țara sa caută "ridicarea sancțiunilor" internaționale impuse programului său nuclear, a spus acesta, citat de agenția semioficială Mehr.

Anterior, el confirmase că el însuși va conduce delegația de la Teheran în Oman, în timp ce echipa de la Washington va fi condusă de trimisul special al lui Trump pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff.

Trump a oferit luni indicii despre ceea ce ar putea fi poziția sa în negocierile care se preconizează a fi foarte dificile, în timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu îl asculta în Biroul Oval. El a afirmat că acordul care va fi propus Teheranului va fi "mult mai dur" decât pactul nuclear din 2015 (oficial Planul de Acțiune Cuprinzător Comun, JCPOA în acronimul său în engleză) pe care președintele însuși l-a rupt unilateral, deși Teheranul a respectat cu scrupulozitate ceea ce s-a convenit.

Semnat între Iran, SUA și puterile occidentale - plus Rusia și China - JCPOA a instituit un regim strict de inspecții ale programului nuclear iranian pentru a garanta că acesta nu este îndreptat spre fabricarea de arme atomice. În schimb, a permis ridicarea treptată a sancțiunilor. După ce a definit acest acord drept "cel mai rău din istorie" și l-a etichetat drept "moale", Trump l-a condamnat la moarte prin retragerea țării sale în 2018 și reinstaurarea sancțiunilor americane împotriva Iranului, pe lângă adăugarea altora noi.

Întrebarea care se pune acum este până unde vrea să ajungă președintele republican.

Una dintre posibilități este că va încerca să impună Teheranului o cerință pe care consilierul său pentru securitate națională, Mike Waltz, a confirmat-o într-un interviu acordat CBS pe 23 martie. Este vorba despre "dezmembrarea completă" a capacității nucleare iraniene, o cerere pentru care țara va trasa probabil o linie roșie, subliniază Luciano Zaccara, profesor la Centrul de Studii ale Golfului din cadrul Universității din Qatar.

Autoritățile iraniene consideră probabil această poziție maximalistă, confirmă de la Teheran un analist care a vorbit cu această publicație sub condiția anonimatului.

Scenariul se complică deoarece regimul islamic se teme ca Washington să formuleze alte cerințe inacceptabile, cum ar fi încetarea programului său de rachete balistice și încetarea oricărui sprijin pentru aliații săi regionali deja afectați ai așa-numitului Axa a Rezistenței.

Trump a amenințat de mai multe ori Iranul cu bombardarea dacă continuă să sprijine pe unul dintre ei, milițienii Houthi yemeniți, care compromit tranzitul naval prin Marea Roșie cu atacurile lor asupra comercianților în solidaritate cu Gaza.

În declarația sa comună de luni, Netanyahu a lăsat de asemenea să se întrevadă această poziție maximă atunci când a făcut aluzie la "necesitatea de a preveni" Iranul să obțină arme nucleare "în totalitate", așa cum "s-a făcut în Libia".

În decembrie 2003, liderul libian de atunci, Muammar Gaddafi, a anunțat că țara sa renunță la programul său atomic, de arme chimice și de rachete balistice cu rază lungă de acțiune și a acceptat dezmembrarea totală.

În 2011, avioanele NATO au bombardat Libia în sprijinul rebelilor care l-au răsturnat pe Gaddafi, care a fost asasinat pe 20 octombrie a acelui an.

Analistul Zaccara consideră, de asemenea, că "fără îndoială", SUA va adopta această poziție dură în negocieri. El nuanțează, totuși, că "iranienii încă au atuuri și sunt foarte buni negociatori, așa cum a devenit clar în acordul nuclear din 2015". Apoi subliniază că "ar fi foarte complicat să ne gândim la o dezmembrare totală a programului nuclear în stil libian".

Iranul se află, potrivit experților, la câteva luni de a putea fabrica arme nucleare, dar insistă să afirme că programul său are doar scopuri civile.

Lipsa de încredere Liderul suprem, Ali Jamenei, a reamintit într-un discurs în februarie că Trump a fost cel care a rupt JCPOA. Lipsa de încredere cu SUA este maximă și este stârnită de Israel, care încearcă să circumscrie discuția despre programul nuclear iranian la o opțiune binară: fie Israelul și/sau SUA bombardează această țară, fie regimul său va fabrica arme atomice.

"Dacă discuțiile nu au succes, cred că Iranul va fi în mare pericol", a amenințat Trump luni.

Analistul care vorbește de la Teheran spune că autoritățile consideră "cel puțin două posibilități". Prima este ideea că "se preferă un atac în loc de o dezmembrare totală a capacității nucleare în stil libian".

Iranul consideră că "un atac, care ar provoca o represalie cu întregul său arsenal, este mai sigur pentru țară" decât o "predare" în ceea ce privește programul nuclear. Din "motive ideologice" și, de asemenea, materiale.

Iranul a îngropat la mare adâncime multe dintre instalațiile sale nucleare; de exemplu, centrul de îmbogățire a uraniului de lângă Natanz.

Acel loc, la aproximativ 225 de kilometri sud de Teheran, include un complex subteran care ar putea fi în afara razei de acțiune chiar și a puternicelor arme anti-buncăr ale SUA.

A doua posibilitate, continuă analistul, este ca "negocierile să se limiteze la problema nucleară, fără a cere nimic cu privire la programul de rachete sau la influența regională iraniană". În acest caz, "ar fi posibil să se ajungă la un acord minim".

Luciano Zaccara subliniază că renunțarea completă la programul său nuclear nu este doar inacceptabilă pentru Teheran, ci ar contraveni "dreptului Iranului de a dezvolta energia nucleară în scopuri pașnice" pe care le cuprindea JCPOA.

Trita Parsi, vicepreședinte executiv al centrului de studii Quincy Institute (cu sediul la Washington), este de acord, într-un articol pe portalul Amwaj: "Dacă Trump intenționează să dezmembreze programul nuclear iranian în stil libian, pe lângă închiderea programului de rachete și a relațiilor Teheranului cu partenerii săi regionali, este foarte probabil ca diplomația să moară la sosire [la negocieri], o strategie favorizată de Israel (...) tocmai pentru că știe că va eșua".

Dimpotrivă, "dacă strategia lui Trump se concentrează pe obținerea "unui acord bazat pe verificare care evită o bombă iraniană, atunci există motive să fim optimiști".

În tweet-ul de marți cu care a confirmat dialogul, ministrul de Externe iranian a sentențiat: "Mingea este în terenul SUA".