Faiza adaugă aceeași replică la fiecare frază când descrie cum au crescut vertiginos prețurile

Faiza adaugă aceeași replică la fiecare frază când descrie cum au crescut vertiginos prețurile (până la 1.000%) la alimentele de bază în aceste două luni de blocadă totală israeliană asupra intrării alimentelor, combustibilului și medicamentelor în Gaza, cel mai lung asediu în un an și jumătate de invazie. Replica este «dacă le găsești», pentru că astăzi, în Fâșia devastată, ceea ce populația plătește la preț de aur sunt produse care sunt rare: făină, paste, zahăr sau legume. Carne, fructe sau produse lactate, pur și simplu, nu mai există. În timpul celor două luni de armistițiu pe care Guvernul lui Beniamin Netanyahu le-a rupt în martie, sacul de făină de 20 de kilograme costa 10 șecheli (2,4 euro sau 2,7 dolari). Astăzi este între 1.000 și 1.300. Cu 95% din rezervele de făină epuizate, conform Asociației Brutăriilor din Gaza, un subiect central de conversație între mame este cum să înlocuiască lipsa de pâine pentru copiii lor. Unele zdrobesc spaghete («este și scump, dar se găsesc mai ușor», spune Faiza) pentru a adăuga apă și a le găti pe un foc alimentat cu lemne, din cauza lipsei de electricitate și combustibil pentru generatoare. Este ziua de zi cu zi într-o situație pe care directorul general de urgențe al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a ONU, Mike Ryan, tocmai a etichetat-o drept «o abominație».

Datorită faptului că sunt atât de inaccesibile, legumele au devenit un produs de lux. Săptămâna aceasta, Faiza a plătit 13 șecheli pentru o ceapă și 17 pentru patru roșii, al căror preț a fost de cinci ori mai mare. Își poate permite din când în când pentru că are un salariu, spre deosebire de marea majoritate a celor 2,2 milioane de locuitori ai enclavei palestiniene, unde șomajul atinge 68%, conform datelor publicate miercuri de Oficiul Central de Statistică Palestinian, cu sediul în Ramallah. O mare parte din Gaza supraviețuiește cu mâncare conservată sau cu porțiile tot mai mici de linte, orez sau paste pe care le distribuie ONG-urile cu rezerve care nu au mai fost refăcute de două luni. «Multe mame încearcă să-și culce copiii cât mai devreme posibil, astfel încât să nu se plângă de foame. Sau cu o singură masă pe zi, care este de obicei cina, astfel încât cel puțin să se culce fără foame. Nu sătui, dar cel puțin fără să se plângă de foame», a explicat vineri Ghada Alhaddad, responsabil de comunicare la Oxfam International în Gaza, într-o întâlnire online cu organizații umanitare cu prezență pe teren.

Alhaddad a povestit cazul unei femei însărcinate care își dorea o bucată de legumă după atâtea săptămâni fără să guste. A cumpărat o roșie cu cinci șecheli, dar s-a simțit egoistă pentru că nu a împărțit-o cu cei patru copii ai săi și, în cele din urmă, a împărțit-o între cinci. O mamă își hrănește bebelușul de nouă luni în cortul său din zona Al Mawasi, în sudul Gazei, vineri. Abdel Kareem Hana (AP) Dacă, după două luni fără alimente, Gaza nu a intrat tehnic în foamete, este pentru că organizațiile internaționale, ONG-urile și unele familii sau colective au rezerve sau au putut să le genereze în timpul încetării focului. Până la 18 martie, când Guvernul lui Beniamin Netanyahu l-a rupt unilateral. Își încheiase prima fază (în care a obținut eliberarea a 33 de ostatici) și nu dorea să treacă la a doua, deoarece asta obliga la încetarea războiului. A reluat bombardamentele constante, a tăiat intrarea în Gaza a tot (alimente, apă, medicamente, combustibil, ulei de gătit...) și a deconectat singura linie electrică pe care o menținea. Totul cu sprijinul necondiționat al SUA.

Rezervele se epuizează. Săptămâna trecută, Programul Alimentar Mondial al ONU a anunțat că a predat cantinelor sociale ceea ce îi mai rămăsese și că nu va mai ajunge pentru multe zile. A distribuit de urgență biscuiți cu conținut energetic ridicat, batoane de curmale, ulei vegetal sau mâncăruri deja pregătite. Au ajuns la 642.000 de persoane, cu excepția orașului Rafah, devastat, aproape pustiu și inaccesibil, deoarece Israel l-a încorporat luna trecută în zona sa sub control cu vocație permanentă. Cantinele sociale acopereau înainte doar 25% din necesitățile alimentare zilnice ale jumătății populației, dar erau singura lor porție asigurată. Acum se închid una după alta, pe măsură ce li se termină proviziile, în timp ce se succed imaginile cu copii, femei și bătrâni care se luptă pentru o porție. O altă sursă de alimente (kiturile distribuite de agențiile umanitare) este oprită de la începutul lunii aprilie din cauza asediului complet israelian, pe care ONG-ul pentru drepturile omului Amnesty International l-a definit vineri, la împlinirea a două luni, nu doar ca o pedeapsă colectivă și o crimă de război, ci și ca fiind constitutiv al infracțiunii de genocid, considerând că este îndreptat către distrugerea totală sau parțială a poporului palestinian.

Luptă pentru resturi de mâncare

De aceea, în ultimele zile, imaginile care sosesc din Gaza (Israel împiedică presa străină să intre liber de la începutul războiului) desenează un panorama și mai atroce decât de obicei. Într-un videoclip se văd copii care răzuiesc resturi de orez din cratițele mari goale ale meselor colective, pentru a putea duce ceva la gură. Într-un altul, un bătrân cade la pământ cu cratița în mână, incapabil să ajungă la distribuție în fața atâtor copii din fața lui. Sunt unii care recuperează resturi de făină dintre dărâmăturile caselor bombardate sau demolate de buldozere. Le duc acolo de mai bine de un an, povestea un bătrân care face asta. «Este o făină care nu este normală... Nici animalele nu ar mânca-o. Chiar și așa, o măcinăm [cu mâinile] pentru a ne putea hrăni copiii. Puteți vedea cât de mult nisip are? Mâncăm făină cu nisip», spune el în timp ce desface pe o sită o bucată solidă și pătată pe care a găsit-o. În interiorul blocului, arată el, sunt și bucăți de schije, așchii de lemn sau pietre. Copiii din familie, între timp, își petrec ziua căutând plastice (toxice când ard, dar mai accesibile), foi de hârtie și cartoane pentru a putea aprinde un foc cu care să transforme în pâine acel amestec de făină și nisip.

Cele 25 de brutării care primeau sprijin de la Națiunile Unite sunt închise de mai bine de o lună, din cauza lipsei de făină și ulei de gătit, conform agenției sale umanitare. Fără electricitate, combustibil sau ulei, majoritatea familiilor gătesc făcând foc cu lemne. De obicei, plasează ca suport niște cărămizi pe care le-au găsit printre dărâmături și, deasupra, o tigaie sau o cratiță. Sau profită de un vechi aragaz metalic. «După cum vă puteți imagina, este o nebunie fumul pe care îl generează. Pe tatăl meu îl afectează. Devine dificil să gătești chiar și cele mai simple lucruri, chiar dacă ai norocul să le găsești în piață», asigură Mariam prin mesaje audio din Khan Yunis. Simte, spune ea, greutatea în corpul ei a absenței continue de vitamine și proteine: «Nu-mi amintesc ultima dată când am luat o bucată de fruct».

Palestinieni strămutați își primesc porția de mâncare dintr-o oală care a fost gătită cu lemne, vineri, în Jabalia, în nordul Gazei. MOHAMMED SABER (EFE) În fața lipsei de cafea, cele mai sărace familii au început să păstreze sâmburii de curmale, să-i prăjească și să-i macine ca înlocuitor, explică Faiza. «Depindem de ceea ce aveam înainte de încetarea focului. Unii am putut stoca ceva. Mulți alții, nu. Pentru că nu puteau sau pentru că în general ne gândeam: „S-a terminat războiul, în sfârșit ne putem întoarce la viețile noastre”. Nu ne așteptam să ne întoarcem la asta atât de puțin timp mai târziu», adaugă ea.

Carnea congelată care a intrat în timpul încetării focului este aproape o himeră. Kilogramul de zahăr este deja la 70 de șecheli. În Gaza, cu o coastă largă și tradiție pescărească, peștele disponibil este infim și la prețuri astronomice. Capturarea lui presupune să-ți riști viața, în fața navelor Marinei israeliene care o supraveghează și deschid focul ocazional. «Una dintre cele mai letale locuri de muncă din lume», în cuvintele lui Gavin Kelleher, manager de acces umanitar al ONG-ului Consiliul Norvegian pentru Refugiați care a lucrat în Gaza mai mult de un an în timpul invaziei.

Asalturi

În ultimele două săptămâni s-au înmulțit asalturile asupra magazinelor și bucătăriilor comunitare de către oameni la fel de înfometați pe cât de disperați. Cinci, doar miercuri săptămâna trecută, printre care complexul agenției ONU pentru refugiații palestinieni (UNRWA, în acronimele sale în engleză), unde populația a pătruns, a furat medicamente și a deteriorat vehicule, conform detaliilor oferite agenției Reuters de unul dintre ofițerii săi seniori de urgență, Louise Wateridge. Agenția ONU specializată în copilărie, Unicef, a identificat 10.000 de cazuri de malnutriție acută (1.600 dintre ele, grave) în acest an în rândul copiilor de la șase luni la cinci ani. Numărul s-a dublat între februarie, încă în plin armistițiu, și martie. Sâmbătă, Ministerul Sănătății din Gaza, care colectează datele pe care i le trimit centrele medicale, a raportat moartea într-un spital din capitală a unui bebeluș, Yanan Saleh al Skafi, din cauza malnutriției și subnutriției. Este numărul 54, aproape toți copii, din acest motiv.

«Distrugem corpurile și mințile copiilor din Gaza. Îi omorâm de foame. Suntem complici», a spus joia trecută directorul general de urgențe al OMS. Nu este doar absența hranei. Este un cerc vicios. Fără electricitate de la începutul războiului, totul —de la spitale până la încărcarea telefoanelor mobile în schimbul unei mici sume— depinde de generatoare sau de invenții manuale, cum ar fi panouri solare care merg la un alimentator. Iar generatoarele depind de combustibilul pe care Israelul îl ține așteptând în camioane cisternă de două luni de cealaltă parte a graniței, în așteptarea luminii verzi. Unii răniți de bombardamente sunt transportați la spitale direct cu măgarul.

O familie palestiniană scapă din Rafah, după ordinul israelian de strămutare, într-o căruță trasă de un măgar, în mai 2024. Hatem Khaled (REUTERS) Situația ar impune un fel de întoarcere la producția locală, dar zootehnia și agricultura sunt devastate. Israel tocmai a inclus unele dintre puținele terenuri cultivabile în «zona de securitate» pe care intenționează să o controleze pe termen nelimitat. În ultimele două săptămâni, a incendiat sute de hectare de culturi, cu scopul de a expune tunelurile folosite de milițieni și de a reduce desfășurarea trupelor, conform informațiilor canalului 12 al televiziunii israeliene. Totul în timp ce Israel micșorează Gaza la extreme fără precedent. Agenția ONU pentru afaceri umanitare estimează că populația poate accesa acum doar 31% din teritoriu, care era deja înainte de invazie cel cu cea mai mare densitate a populației din lume: aproximativ 5.500 de persoane pe kilometru pătrat, de 60 de ori mai mult decât Spania. Patruzeci dintre bombardamentele din cele șase săptămâni de după încheierea încetării focului au avut loc în Al Mawasi, zona aglomerată de corturi de persoane strămutate pe care armata israeliană a declarat-o «umanitară» și la care a îndemnat în mod repetat populația să se îndrepte. În două zile din aprilie, Israel a distrus în trei zone diferite 36 de unelte de utilaje grele, cum ar fi excavatoare (care permit îndepărtarea dărâmăturilor), camioane de apă și rezervoare de aspirație a canalelor de scurgere, conform Comisarului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite. Kelleher încadrează acest lucru într-o «campanie mai largă pentru a o transforma într-o zonă nelocuibilă». Un videoclip arăta recent tineri care îndepărtau dărâmăturile cu mâinile după un bombardament, pentru a încerca să salveze răniți, în fața lipsei de utilaje.

Autoritățile israeliene justifică asediul absolut prin necesitatea de a presa Hamas să se predea (să predea armele și pe cei 59 de ostatici pe care îi menține) și prin faptul că mișcarea islamistă fură ajutorul umanitar, lucru pe care nu l-a confirmat niciun organism internațional sau ONG cu prezență pe teren. Cu toate acestea, și având în vedere dimensiunea deteriorării umanitare, studiază reluarea în curând a distribuției de ajutor, dar cu un nou mecanism, conceput astfel încât Hamas să nu poată accesa ajutorul în niciun moment. Acesta constă în stabilirea unor puncte de distribuție controlate de contractori privați de securitate sau soldați. Agențiile umanitare consideră acest lucru nedrept și ineficient. Publicația americană Axios a publicat vineri că Israel, SUA și reprezentanții unei noi fundații internaționale sunt aproape de a încheia un acord în acest sens. Ideea este de a-l pune în funcțiune înainte ca Donald Trump să călătorească în Golf, pe 13 viitoare.