În câteva cuvinte
Articolul prezintă noua carte a lui Javier Cercas despre Papa Francisc, «Nebunul lui Dumnezeu de la capătul lumii», și analizează viziunea autorului asupra papalității lui Bergoglio, a posibilelor schisme și a viitorului Bisericii Catolice. Cercas subliniază importanța sinodalității și necesitatea unei comunicări mai moderne din partea Vaticanului.
Noua carte a lui Javier Cercas
Noua carte a lui Javier Cercas, «Nebunul lui Dumnezeu de la capătul lumii» (Random House), este rezultatul temerității Vaticanului sub Papa Francisc, decedat luni. «Cu un alt Papă, această carte nu ar exista și dovada este că nu există», asigură scriitorul într-o conversație cu acest ziar după prezentarea romanului său «fără ficțiune» la Târgul de Carte de la Bogota. Autorul s-a inspirat din călătoria pe care a întreprins-o cu suita pontifului în Mongolia în 2023, cu scopul ca Papa să răspundă la o singură întrebare: dacă mama sa, când va muri, se va reuni cu tatăl său pentru a se bucura de viața veșnică.
Pentru Cercas (Cáceres, Spania, 63 de ani) a fost o ciudățenie că colaboratorii lui Jorge Mario Bergoglio l-au căutat pentru a scrie o carte despre Papa și Biserica Catolică, cu atât mai mult cu credințele sale de a fi «ateu, anticlerical și laic militant», conform propriilor cuvinte. «Au riscat destul de mult. Ei nu știau ce voi scrie și nici măcar nu au citit cartea înainte de a fi publicată», afirmă el. Chiar și așa, a obținut acces total la conducerea Vaticanului pentru a întreba, mai ales, despre teologie, un domeniu care pentru autor era puțin explorat în ceea ce se scria despre Francisc.
«Înainte de a scrie, vedeam interviuri cu Papa și eram uimit că practic se vorbea doar despre politică. El nu era un lider politic, nu avea o putere executivă reală. Religia era complet îngropată. Asta mă lăsa perplex și de aceea am vrut să-l întreb despre învierea cărnii și viața veșnică, temele care țin de competența lui», susține el.
Cu un alt Papă, această carte nu ar exista și dovada este că nu există
Faptul că cartea a fost publicată cu doar câteva zile înainte de moartea lui Francisc a fost o coincidență sau destin – «un moment special, aproape miraculos», conform gânditorului Alejandro Gaviria, care a prezentat lucrarea la Bogota. Acum, autorul a devenit, fără să vrea, un purtător de cuvânt al pontifului. «Aceasta este vina presei», glumește el. «Nu sunt un specialist și nici nu pretind să fiu. L-am studiat [pe Papa] timp de doi ani, dar pentru specialist, un cardinal». Ceea ce este clar este că această sincronizare a atras mulți cititori, curioși să afle mai multe, cât pot, despre pontiful decedat.
Cu toate acestea, Cercas vorbește cu multă ușurință când este întrebat despre papalitatea lui Bergoglio și despre cuvântul atât de folosit în aceste zile pentru a-l descrie: revoluționar. «Nu este realist» să-l numim așa, spune el, deoarece, deși a ridicat probleme precum rolul femeilor în Biserică sau acceptarea comunității LGTBI, «încă a rămas foarte departe» de o revoluție. «Dacă Papa Francisc ar fi ajuns până unde voia să ajungă, cu siguranță ar fi existat o schismă, sau două, sau trei».
Copii ale cărții «Nebunul lui Dumnezeu de la capătul lumii» de Javier Cercas, la FILBo.ANDRÉS GALEANO
Deși pentru mulți progresiști progresele au fost minime, autorul subliniază că Francisc a fost un Papă foarte incomod pentru sectoarele conservatoare. «A spune că nu s-a schimbat nimic este fals. Dintr-un motiv am văzut mulți preoți rugându-se pentru moartea lui», contrastează el. Cea mai mare revoluție a pontifului, potrivit lui Cercas, a fost sinodalitatea. «Este cuvântul care a definit papalitatea lui Francisc. El a vrut o Biserică orizontală, mai democratică și adunară, mai aproape de creștinismul primitiv. Asta le-a dat multă frică sectoarelor reacționare», explică el.
Această viziune instituțională nu l-a făcut pe Francisc un Papă «de stânga». «Este o greșeală să interpretăm ceea ce se întâmplă în Biserică în termenii noștri politici laici. Francisc nu era nici de stânga, nici de dreapta. Era ambele lucruri: mai apropiat de stânga din punct de vedere social și mai apropiat de dreapta din punct de vedere moral». Dincolo de această dezbatere, esențial pentru autor nu este dimensiunea geopolitică a lui Bergoglio, ci viziunea sa spirituală, așa cum o revendică în mai multe secțiuni ale cărții sale.
Eu nu sunt un specialist și nici nu pretind să fiu. L-am studiat [pe Papa] timp de doi ani, dar pentru specialist, un cardinal
Cu siguranță, politica nu va scăpa de conclavul care va începe în câteva zile la Vatican pentru a alege succesorul lui Francisc. Previziunea dominantă de când Papa era spitalizat, spune Cercas, este că următorul pontif ar fi aliniat cu virajul neoconservator și reacționar pe care l-au promovat în ultimul an figuri precum Donald Trump sau Javier Milei. Autorul nu crede că este cazul. Argumentul său, simplu, «dar pe care mulți nu-l observă», este că Francisc a numit aproape 80% dintre cardinalii care vor vota. «Nu înseamnă că toți sunt absolut de acord cu viziunea lui asupra lucrurilor, dar înseamnă că nu sunt atât de îndepărtați», precizează el.
Cercas se ferește de orice certitudine, dar avansează două opțiuni despre ceea ce se poate întâmpla: «Văd două posibilități generale. Pe de o parte, un Papă care să continue linia lui Francisc într-un mod mai moderat. Pe de altă parte, unul care să frâneze cumva ritmul schimbărilor și să meargă înapoi fără ca regresul să se observe prea mult». Cu alte cuvinte, nu se așteaptă să fie ales un radical de niciun fel, dar cu atât mai puțin dintre progresiști. «Ca cardinalii să aleagă un om care să urmeze reformele cu mai multă intensitate [decât Bergoglio] mi se pare imposibil», sentențiază el.
Javier Cercas vorbește în timpul prezentării cărții sale la FILBo, pe 26 aprilie 2025.ANDRÉS GALEANO
Efectele secundare ale morții Papei, explică el, l-au uimit. «Spunem că Europa și lumea nu mai sunt catolice, ei bine, dacă ar fi...», ironizează el. Succesul cărții sale a fost unul dintre aceste efecte colaterale: a fost una dintre cele mai vândute în Sant Jordi de la Barcelona pe 23 și, în acest ritm, probabil că va conduce listele Târgului de Carte de la Bogota.
«Biserica are o putere de tracțiune imensă», recunoaște el, dar nu-l intimidează să dea un sfat unei instituții vechi de 2.000 de ani: să-și schimbe comunicarea. Pentru Cercas, Vaticanul are oportunitatea de a reprezenta «noua viziune asupra lumii» doar dacă depășește ceea ce consideră a fi cea mai mare problemă a sa în prezent: un limbaj «fără prospețime, fără vitalitate, fără atractivitate, fără forță» în toate categoriile sale, de la omilii până la mass-media vaticane. Biserica, conchide el, ar trebui să «învețe ceva de la Francisc și să încorporeze simțul umorului».
