Surorile Samira și Salima Sharfi

Surorile Samira și Salima Sharfi au tresărit când mașina oficială a caidului, reprezentantul temut al autorității rurale, s-a oprit în fața casei lor pe drumul de la Bab Berred la Chaouen, în munții Rif din nordul Marocului. Ambele țărănci, de 73 și 65 de ani, fuseseră grațiate de Mohammed al VI-lea vara trecută, împreună cu aproximativ 5000 de alți producători de cannabis, condamnați sau acuzați de infracțiuni legate de droguri. „Nu am făcut nimic rău, pur și simplu am plantat beldiye [o varietate nord-africană de Cannabis indica] pentru a ne câștiga existența, așa cum a făcut întotdeauna toată lumea aici”, au afirmat ele la sfârșitul lunii februarie în fața funcționarilor Ministerului de Interne, care de data aceasta efectuau doar o vizită de rutină. „O altă soră ne-a denunțat din cauza unei dispute funciare”, au explicat ele sumbru, sugerând că justiția marocană acționează în Rif doar în cazul „denunțării” unuia dintre cei 60.000 de fermieri - conform estimărilor ONU - care cultivă cannabis în plină zi, în ciuda interdicției penale, din timpuri imemoriale.

Marocul aspiră la o conversie legală

Marocul aspiră la o conversie legală pentru cei grațiați și pentru restul țăranilor din nord. De când ONU a scos cannabisul de pe lista celor mai nocive substanțe în 2020 și i-a recunoscut proprietățile terapeutice, guvernul de la Rabat a promovat, printr-o reformă aprobată în anul următor, transformarea câmpurilor interzise de droguri în plantații reglementate pentru uz terapeutic și cosmetic. Agenția Națională pentru Reglementarea Activităților legate de Cannabis (ANRAC), organismul care controlează întregul proces de producție a plantei din care se obțin hașișul și marijuana, a numărat 2.169 de hectare de cannabis legal, comparativ cu cel puțin 30.000 de hectare ilegale, conform estimărilor Ministerului de Interne. La sfârșitul anului 2024, în arhivele sale erau înregistrați 2.647 de fermieri. Un studiu al organizației neguvernamentale Global Initiative estimează până la 140.000 numărul familiilor care depind direct sau indirect de cannabis în Rif.

ANRAC cere ca conținutul de tetrahidrocannabinol (THC, principiul psihoactiv) din produse să fie mai mic de 1% (comparativ cu 0,3%, admisibil pentru utilizare cosmetică și terapeutică în Europa). Marocul mai are un drum lung de parcurs pentru a-și atinge obiectivul de transformare a culturilor, în ciuda faptului că recolta legală a crescut de 14 ori anul trecut și a depășit 4.000 de tone. După obținerea independenței în 1956, Marocul a declarat oficial cannabisul în afara legii, care în timpul protectoratului spaniol asupra Rif-ului era reglementat de așa-numitul Monopol al tutunului și kif. La sfârșitul secolului trecut, autoritățile au încercat să eradicheze producția, dar au reușit doar să reducă suprafețele cultivate.

În Tanger se recepționează clar posturile de radio spaniole, care relatează despre transporturile de hașiș confiscate pe ambarcațiuni rapide, prinse în amonte de râul Guadalquivir. În aceeași capitală a nordului Marocului, Hanan Bouazid, o antreprenoare de 35 de ani din domeniul tehnologiei informației, poartă o geantă cu inscripția „Premium Cannabis du Maroc”, ieșind dintr-un magazin Cannaflex într-o galerie comercială din centrul orașului, una dintre primele unități de vânzare a produselor din cannabis din Maroc.

„Am cumpărat cremă cu CBD (cannabidiol, principiu nepsihoactiv) pentru dureri articulare și capsule cu melatonină pentru a adormi”, explică această amatoare de remedii naturale, care a descoperit o farmacie de cannabis când locuia în Franța. „Acum aceste produse pot fi cumpărate în Maroc și la un preț bun”, asigură ea, arătând o factură de 190 de dirhami (18,3 euro). În farmacia Imam Muslim din cartierul Iberia, vechiul cartier spaniol din Tanger, silueta inconfundabilă a frunzei de Cannabis sativa avertizează că aici se poate achiziționa și un produs pentru creșterea părului cu CBD, pastile pentru migrene cu același derivat de cannabis sau un ser anti-îmbătrânire cu ulei de argan.

În spatele acestei desfășurări de cannabis legal se află antreprenorul Yaber el Hababi, 64 de ani, partener al cooperativei de transformare Biocannat și reprezentant al grupului de distribuție Cannaflex. „Cannabisul este ceea ce îi leagă pe locuitorii Rif-ului de pământul lor. Dacă nu, ar pleca. Nu există o altă cultură care să se adapteze acestor munți, tot restul este doar o economie de supraviețuire”, rezumă el în sediul Biocannat din Ben Berred, teza susținătorilor transformării culturilor. „Banii din cannabisul ilegal sunt luați de baronii drogurilor”, subliniază el, „și este timpul ca aceștia să rămână aici în mod legal”. El visează să deschidă un centru de turism de wellness și cosmetic cu proceduri derivate din cannabis într-o casă rurală pe care o administrează în apropiere de Chaouen.

„Până când nu va fi modificată redactarea legii din 1974, care incriminează cultivarea, situația nu se va schimba prea curând”, avertizează antropologul Khalid Mouna, specializat în studierea cannabisului în Maroc, citat de săptămânalul Tel Quel. Acest expert pune, de asemenea, sub semnul întrebării costurile birocratice pe care trebuie să le suporte producătorii din Rif pentru a putea opera sub umbrela legală a ANRAC. „Mulți fermieri au impresia că proiectul [de tranziție la cannabis legal] răspunde mai mult considerațiilor de securitate decât îmbunătățirii condițiilor lor de viață”, afirmă el.

„Grațierea regală a adus siguranță populației în fața temerilor pe care le exprimau adesea pe teren”, a recunoscut în declarații pentru presă directorul ANRAC, Mohamed el Guerrouj, după grațierea acordată de Mohammed al VI-lea pentru 4.831 de persoane acuzate de infracțiuni legate de cannabis. În 2021, înainte de aprobarea legalizării, aproximativ 60.000 de persoane au fost implicate în anchete polițienești și judiciare pentru culturi ilegale.

Marocul încearcă acum să creeze o economie cu protecție socială pentru a scoate din izolare regiunea Rif. Un efort în care abia a făcut primii pași. „Am trecut la cultivarea legală pentru a scăpa de denunțuri. În plus, acum avem dreptul la asigurări sociale și ajutor de stat”, spune Galì Bedi, 60 de ani, partener al cooperativei Karibas, asociată cu Biocannat, împreună cu alți fermieri. „Măslinele, caprele și grădina de legume abia ne permit să ne hrănim, dar cu cannabis putem să ne gândim să ne trimitem copiii să învețe la liceul din Chaouen sau să se înscrie la Universitatea din Tetouan”, prezice el.

„Producători invizibili”

Izolarea seculară a stâncilor plantate cu culturi ilegale a păstrat peisaje precum cascada Akchour printre văile de brazi, la granițele parcului național Talassemtane. Recent au fost deschise drumuri, cum ar fi cel care duce de la Chaouen la satul montan Igherman, sediul cooperativei de prelucrare a cannabisului TalamBIO, care reunește 13 parteneri cu o suprafață totală de 15 hectare. Directorul său, Mohamed Moali, 38 de ani, detaliază că cultivă doar soiul beldiye pentru a obține CBD, pe care îl vând cu șapte dirhami (0,67 euro) pe kilogram în stare neprelucrată. Un soi hibrid importat aduce între 35 și 55 de dirhami pe kilogram. „Este dificil să schimbi mentalitatea țăranilor”, recunoaște acest profesor de arabă, reconvertit în administrator agricol, „deoarece ei cred că vor câștiga mai mult cu cannabisul ilegal”.

„Acum ne aflăm în etapa de tranziție către cannabisul legal, astfel încât producătorii să nu mai fie invizibili și să își ocupe locul în legalitate”, consideră directorul TalamBIO, împreună cu fermieri cu nume de familie precum Al Malaki (originar din Malaga), cu rădăcini maure. Unul dintre parteneri, Abderraman Seysddi, 53 de ani, recunoaște un venit anual de 60.000 de dirhami (5.800 de euro), cu puțin mai mult decât dublul salariului minim agricol pentru 2025.

„Cu asta și cu ce obțin pentru a mânca de pe pământurile mele, nu este avantajos pentru mine să merg să caut de lucru în Tanger”, enumera el activele sale.

– Și în Franța sau Spania?

– Păi... dacă aș avea documente, m-aș gândi, – zâmbește el cu un ochi clipit printre râsetele partenerilor TalamBIO. Barcelona, Valencia sau Insulele Baleare sunt destinația unora dintre rudele lor care au părăsit Rif-ul în ultimii ani.

Biochimista Kawzar el Ahmadi, 26 de ani, a rămas și ea în Rif. Ea lucrează la o disertație despre particulele de uleiuri esențiale din cannabis ca bursier cercetător la Școala Națională de Științe Aplicate Al-Hoceima, în sediul cooperativei Biocannat. „Studiez modul în care cimbrul și rozmarinul se combină cu componente precum THC și CBD”, explică ea, vorbind despre beneficiile cannabisului medicinal: „Crește apetitul, este antiinflamator, sedativ...”. Împreună cu chimistul Amir Hayoum, 28 de ani, educat și el în regiunea Rif, ea arată o tavă cu extract solid de CBD cu 99% puritate, gata de a fi trimis în industria cosmetică din Marrakech sau pentru export în laboratoare din Europa.

Două companii marocane, WFaktor și Moroccan International CBD Laboratory, tocmai au deschis în februarie calea exportului de THC pentru uz medical, destinat experimentelor farmacologice în Elveția. Prima este condusă de Miguel González, 27 de ani, aparținând unei familii de antreprenori spanioli stabiliți în Maroc de trei generații. „Expedierea legală a 500 de grame de rășină marocană de THC în străinătate marchează o etapă importantă după legalizarea cultivării în 2021”, subliniază el. La fel ca și alți antreprenori locali, el consideră că țara Magrebului ar trebui să ia în considerare participarea sa în sectorul cannabisului recreativ, când Franța și Spania vor urma pașii de legalizare întreprinși de Germania, Canada și câteva state americane, cu scopul de a combate narcomafia prin vânzarea autorizată și controlată. „Beldiye del Rif, – precizează el, – are posibilitatea de a echilibra un procent mic de THC cu o proporție ridicată de CBD și este un produs de origine organică din agricultura tradițională durabilă”.

Profesorul emerit de farmacologie și toxicologie la Universitatea din Montreal, spaniol-marocanul Mohamed Benamar, s-a născut acum 71 de ani în Tetouan-ul Protectoratului. „Țăranii din Rif supraviețuiesc, dar nu se îmbogățesc, precum capii crimei organizate”, subliniază acest expert, care a consiliat guvernul canadian ca consultant pentru substanțe psihotrope înainte de legalizarea utilizării recreative. „Cannabisul nu este o bomboană, are proprietăți pozitive pentru tratarea formelor severe de epilepsie, dar abuzul de el în adolescență provoacă schizofrenie”, notează autorul cărții „Utilizarea medicală a cannabisului și a canabinoidelor”, publicată de editura Edex din Spania.

„Este nevoie de o schimbare, – adaugă Benamar, – pentru a stimula economia legală și pentru a nu stigmatiza fermierii. Nu există o alternativă la cannabis, s-a încercat deja înainte și nu a funcționat, pentru a stabili populația Rif-ului”. Marginalizat de puterea centrală de la Rabat sub conducerea lui Hassan al II-lea, care a reprimat brutal revoltele naționaliste din nordul țării după obținerea independenței, Rif-ul a înregistrat din nou proteste sociale masive Hirak (mișcarea) împotriva abandonării regiunii în perioada 2016-2017. Sute de protestatari au fost arestați. Majoritatea au primit grațiere regală ani mai târziu, cu excepția a jumătate de duzină de lideri care execută pedepse de până la 20 de ani de închisoare.

„Cannabisul legal este serios”, conchide antreprenorul El Hababi, uitându-se la satele care înconjoară Ben Berred. „Casele cu acoperișuri roșii noi, din material importat care izolează de ploaie, aparțin șeicilor îmbogățiți ai clanurilor familiale care se intersectează”, indică el cu degetul spre vale. „Dacă reușim să-i convingem să treacă la cannabis legal și să nu mai cultive pentru comercianți, restul vor urma exemplul lor”