«A fost un Papă în mijlocul oamenilor», a spus sâmbătă decanul cardinalilor, Giovanni Battista Re

«A fost un Papă în mijlocul oamenilor», a spus sâmbătă decanul cardinalilor, Giovanni Battista Re, care a oficiat ceremonia în timpul funeraliilor Papei Francisc, decedat luni la 88 de ani, după 12 ani de pontificat intens care a agitat Biserica. Foarte mulți oameni au fost prezenți: 400.000 de persoane, conform autorităților, adunând persoanele care au venit în Piața San Pietro (250.000) și la procesiunea funerară prin oraș (150.000). Un răspuns copleșitor de afecțiune populară pentru un Papă uneori mai înțeles și iubit pe străzi și în parohiile de cartier decât în propriile sale birouri și în cele ale guvernelor. În esplanada exterioară a bazilicii vaticane au fost delegații din 146 de țări, cu 10 monarhi, 50 de șefi de stat și de guvern. Mulți dintre ei l-au criticat, chiar insultat, precum cel care era în primul rând, cel mai aproape de sicriu, Javier Milei, președintele Argentinei. Cuvintele lui Francisc au fost împotriva politicilor multora dintre cei prezenți: americanul Donald Trump, italianca Giorgia Meloni, ungurul Viktor Orbán, germanca Ursula von der Leyen și o întreagă clasă politică mondială care face război, neglijează planeta, respinge imigranți și uită de sărăcie. O lume în criză, cu frică și în tensiune, în care acum se face acest gol lăsat de Jorge Mario Bergoglio și care creează în Biserică amețeala de a decide cine îl va putea înlocui și pentru a face ce, cum să vorbească în același timp atât oamenilor de rând, cât și celor mai puternici care erau acolo așezați. Pentru că, până la urmă, au venit cu toții să-și ia rămas bun de la Francisc.

Imagine din satelit a Pieței San Pietro de la Vatican, în timpul funeraliilor Papei Francisc MAXAR TECHNOLOGIES HANDOUT (EFE)

Ritualul monumental a avut aproape 5.000 de clerici celebranți, 220 de cardinali care, în stânga altarului, compuneau un cadran roșu, față în față cu întunericul costumelor de doliu ale personalităților care se aflau în stânga. Apoi, o mare mulțime care se întindea de-a lungul întregii Via della Conciliazione, cu mai multe ecrane gigantice pentru a urmări ritualul. Un cer roman frumos, albastru și cu nori, și o briză ușoară care trecea paginile Evangheliei lăsate pe sicriul de lemn. Peisajul uman reflectă varietatea Bisericii și a celorlalte religii prezente în tunici, veșminte și îmbrăcăminte exotică.

Fostul președinte al Statelor Unite, Joe Biden, a fost unul dintre primii care au sosit, înainte de ora nouă dimineața. Lui Trump i-a fost puțin greu să coboare scările, ținut de mână de soția sa, și a fost așezat aproape de regii Spaniei (în mijloc era doar președintele estonian, Alar Karis). Melania s-a apropiat să o salute pe regina Letizia. A fost oarecum confuzie, deoarece se presupunea că atât Trump, cât și președintele francez, Emmanuel Macron, și alții vor fi în rândurile din spate, dar până la urmă au apărut în primul rând. Figura enormă și blondă a lui Trump ieșea în evidență de departe printre cei prezenți, ușor de distins. Din partea Rusiei a participat ministrul Culturii, Olga Borisovna Lyubimova.

În curând s-a desfășurat cu discreție o întreagă diplomație paralelă de strângeri de mână, prima fiind cea a lui Trump cu Von der Leyen, președinta Comisiei Europene. Și imediat s-a aflat că președintele american tocmai se întâlnise cu ucraineanul Volodimir Zelenski. La sfârșitul slujbei au apărut deja fotografiile, unul în fața celuilalt, pe două scaune, într-un colț de marmură solitar al bazilicii. Una dintre imaginile zilei, care nu avea nimic de-a face cu funeraliile. Se presupune că acest gest s-ar putea să nu fi fost privit cu ochi buni la Vatican, deși, dacă servește la obținerea păcii, se presupune că lui Francisc i s-ar fi părut minunat că s-a realizat chiar acolo. Printre cardinali s-a remarcat prezența lui Joseph Zen Ze-Kiun, arhiepiscop emerit de Hong Kong, arestat în 2022 și eliberat pe cauțiune, care în cele din urmă a putut călători la Roma.

Piața San Pietro, în timpul funeraliilor Papei Francisc. Massimiliano Minocri

Înainte ca sicriul să fie transportat pe umeri în afara bazilicii, mica sa familie vaticană și-a luat rămas bun de la el. Secretarii și asistenții săi Juan Cruz Villalon, Manuel Pellizzon și Fabio Salerno. De asemenea, infirmierul său Massimiliano Strappetti și ajutoarele de cameră Piergiorgio Zanetti și Daniele Cherubini. Au sărutat sicriul înainte de a ieși. Printre rudele lui Bergoglio, călugărița Ana Rosa Sivori, salesiană, 82 de ani, verișoară îndepărtată care locuiește în Thailanda.

Omilia în italiană a cardinalului Re, al cărui accent puternic din Brescia răsuna prin difuzoare, a făcut să audă încă o dată șefii de stat și de guvern cuvintele lui Francisc: «A construi poduri și nu ziduri este o rugăminte pe care a repetat-o de multe ori». Aplauze din mulțime, fețe imperturbabile printre politicieni. A amintit de apărarea sa a migranților, când a călătorit pe insula Lampedusa, pe cea de Lesbos, sau a celebrat o slujbă la granița dintre Mexic și Statele Unite. Mai multe aplauze din partea oamenilor. Cea mai mare ovație a venit când Re a menționat enciclica lui Francisc despre mediu și îngrijirea planetei, «atenția la îndatoriri și coresponsabilitatea față de casa comună: nimeni nu se salvează singur». Ridicându-și privirea spre mulțime, a spus că marea manifestare de afecțiune din aceste zile arată «cât de mult a atins mințile și inimile intensul pontificat al Papei Francisc». Ceremonia, care a inclus rugăciuni în arabă și mandarină, s-a încheiat la ora prânzului, două ore fix care au fost greu de urmărit sub soarele Romei. A fost ultimul mare aplauz al oamenilor. Arhiepiscopul Diego Giovanni Ravelli, cu spatele, se prosternează în genunchi în fața sicriului Papei Francisc în timp ce deschide Evangheliile. Gregorio Borgia (AP)

Când sicriul a intrat în bazilică, la 12.15, au început să sune clopotele de mort în toată Roma, iar cu această cadență lentă piața s-a golit. Din motive de securitate, au ieșit mai întâi delegațiile din Statele Unite, Ucraina și Palestina, de asemenea, cele din Franța, Spania și prințul William al Angliei, Brazilia și președintele Republicii italiene, Sergio Mattarella. Ceilalți au trebuit să aștepte ca mașina funerară să iasă din Vatican.

Ultima călătorie în papamobil a lui Francisc, spre bazilica Santa Maria Maggiore, unde a fost înmormântat, a început la 12.26. Sicriul a fost așezat într-un vehicul alb cu numărul de înmatriculare SCV1, escortat de patru motociclete de Carabinieri și Poliție. Urmat de un șir de vehicule. În două minute a ieșit de pe teritoriul Vaticanului și acolo, în afara zidurilor, așteptau deja oamenii. A primit primele aplauze care nu s-au stins pe parcursul celor o jumătate de oră de drum. S-au auzit strigăte similare de-a lungul drumului: «Bravo!»; «Trăiască Papa»; și mai ales unul «Grazie!». Nu s-a auzit, ca și în cazul lui Ioan Paul al II-lea, «Santo súbito», dar poate nu era același public ca atunci, în 2005.

Regele Felipe și președintele Trump își dau pacea în timpul funeraliilor Papei Francisc. Massimiliano Minocri

Imaginile aeriene reflectau frumusețea Romei primăvara, cupolele, palatele, pinii, râul. Clopotele sunau la trecerea procesiunii funerare în sutele de biserici din Roma. Oameni aplecați la fereastră. Unii agenți se puneau în poziție de drepți și îi făceau un ultim salut ducându-și mâna la frunte. La despărțirea de oraș, procesiunea a trecut prin Largo Argentina, ruinele locului unde a fost asasinat Iulius Cezar. Prin biserica mamă a iezuiților, cea a lui Gesú. Prin Piața Veneția, unde Mussolini aduna mulțimile, acum destrămată de lucrările eterne ale metroului. Apoi a virat spre Forumurile Imperiale, în fundal Colosseumul, cea mai sugestivă scenă, traversând mai mult de două milenii de istorie, inima imperiului unde a germinat și a crescut Biserica, la început o mică sectă, până a devenit stăpână pe propriul oraș. Italia apoi s-a făcut împotriva Vaticanului. Și după ocuparea Romei, Pius al IX-lea s-a declarat prizonier în interiorul zidurilor Sfântului Scaun. A început o înțelegere foarte lentă cu modernitatea și noul său loc în lume care ajunge până astăzi, în care Francisc a făcut un pas mai departe. Următorul, plin de îndoieli, va fi cunoscut în câteva zile.

Aplauzele au încetat la sosirea la Santa Maria Maggiore, la 12.55, unde domina liniștea și din nou sunetul funebru al clopotelor. Așteptau patru gărzi elvețiene, ceva rar de văzut în afara Vaticanului. De asemenea, o jumătate de sute de persoane pe care Francisc le-a ajutat în acești ani, imigranți, refugiați, persoane fără adăpost, prostituate trans, ultimii cărora le-a dedicat forțele sale. Fiecare cu un trandafir alb. Procesiunea funerară, în bazilica Santa Maria Maggiore. VATICAN MEDIA HANDOUT (EFE)

În interiorul sicriului a fost introdus vineri rogito, un scris care rezumă viața defunctului. Scrie într-unul dintre paragrafele sale: «A fost un păstor simplu și foarte iubit în arhiepiscopia sa, care se mișca de colo-colo, și cu metroul și cu autobuzul. Locuia într-un apartament și își pregătea singur cina, pentru că se simțea unul printre oameni». Adaugă că era mereu atent «la cei din urmă și la cei respinși de societate» și că le recomanda preoților «să aibă curajul de a ieși din sacristie». Și se termina: «A trăit 88 de ani, patru luni și patru zile. A fost șef al Bisericii universale 12 ani, o lună și opt zile».

La 13.30 a fost așezată pe mormântul său o piatră de marmură din Liguria, regiunea Genova din care au emigrat bunicii săi în Argentina la începutul secolului al XX-lea. Bergoglio povestea mereu cât de mult l-a marcat faptul că prima navă pe care urmau să o ia, Princesa Mafalda, a naufragiat în 1927. S-au salvat pentru că în ultimul moment au schimbat biletul. Întotdeauna l-a copleșit gândul că s-ar putea să nu fi fost aici. Dar până la urmă a fost, iar puternicii lumii și oamenii de rând au mers să-și ia rămas bun de la el.