Scena politică latino-americană este din nou în centrul atenției din cauza temei realegerii președinților. Exemple clare sunt actualul președinte al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, și președintele Salvadorului, Nayib Bukele, ale căror planuri de a rămâne la putere ridică semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor democratice.

Lula da Silva a anunțat că dorește să candideze pentru a patra oară la președinție în 2026. Parcursul său politic, care include zece ani de guvernare și relații dificile cu partidul (PT), demonstrează dorința de influență pe termen lung. Bukele, la rândul său, a făcut pași pentru a schimba constituția, pentru a putea continua să guverneze, în ciuda interdicției de realegere.

Această tendință de realegere nu este nouă pentru America Latină. Încercări de a rămâne la putere au fost făcute și de alți politicieni, inclusiv Evo Morales în Bolivia. Astfel de tendințe sunt adesea asociate cu hiperprezidențialismul, slăbiciunea partidelor politice și polarizarea societății. Cu toate acestea, există motive mai profunde la baza acestei dorințe de putere. Mulți alegători sunt fascinați de promisiunile de schimbări pe scară largă și de rolul istoric pe care liderii se străduiesc să-l joace, cum ar fi Getúlio Vargas.

În loc să ofere proiecte care vor continua munca altor politicieni sau vor fi conduse de partide, lideri precum Lula și Bukele preferă să se concentreze pe influența personală, ignorând în același timp instituțiile și platformele de partid.